Cu toate că haiku-ul l-a atras cu mulți ani în urmă, că a citit și scris mult despre haiku, că a organizat concursuri de haiku, că a editat numeroase cărți de poeme în stil haiku, Corneliu Traian Atanasiu abia în acest an publică prima carte de eseuri și studii despre unul dintre cele mai scurte poeme din lume.







Cartea cu titlul Mulcom picurînd a apărut, în luna mai a acestui an, la Editura PIM din Iași.

În primul capitol, intitulat "Ce este haiku-ul", autorul precizează: „... în încercările de față nu veți găsi nici definiții ale haiku-ului, pe cât de pedante, tot atît de simpliste, și nici reguli pentru a compune haiku pe care le prescriu felurite publicații. Veți putea însă să aruncați o privire în interiorul micului poem observîndu-i resorturile intime care îl fac să fie viu și plin de duh.” Sunt tratate problemele legate de kigo, text, figuri de stil... Tematica nu e tratată doar teoretic, ci sunt date și foarte multe exemple. De altfel, o mare parte din conținutul capitolului este publicată pe Agonia, în diferite perioade, și diferite articole.

Capitolul al doilea, "Interferențe', tratează legături, asemănări, apropieri între arii culturale care par ireconciliabile. Aici veți găsi: "Divergențe și convergențe între mentalitatea poetului occidental și al celui oriental", "Taine și tîlcuri", "Patosul lucrurilor", "Prezentarea flegmatică", "Starea de spirit ironică", "Hipocren și haiku".

Capitolul "Studii tematice" analizează modul în care se scrie haiku în țara noastră, dat fiind că activitatea e destul de vie, în special în ultimii douăzeci și cinci de ani. După părerea autorului, „ Merită, de asemenea, să fie discutate chestiuni legate de structura și tehnica haiku-ului cu aplicație la ceea ce s-a scris pînă acum în limba română.”

Un capitol interesant este cel intitulat "Cum am scris poemul". Corneliu Traian Atanasiu notează: „Scrierea unui haiku poate fi o adevărată aventură, iar mărturisirea autorului despre cele petrecute din momentul inspirației pînă la finalizarea poemului, poate fi de real folos celor care sînt mai fericiți să audă o poveste vie decît să bîiguiască reguli zaharisite și sfoiegite perpetuate oral de cei care le-ar fi auzit și ei de la alții.”

Și capitolul "Poeme comentate" este util unui cititor de haiku, dar și unei persoane care încearcă să înțeleagă sau chiar să scrie haiku. Autorul notează: „Comentarea unui poem este în primul rînd dovada faptului că l-ai înțeles, că i-ai surprins acel resort intim care-i asigură originalitatea și că dorești să împărtășești și altuia bucuria ta. Cel care vrea să învețe ce este haiku-ul o poate face cel mai lesne citind comentarii. Nu comentarii pedante și savante, ci interpretări mai curînd subiective și impresioniste care să mărturisească conlucrarea comentatorului la înfiriparea sensului, calea aparte pe care el a ajuns la miezul poemului și pe care o poate povesti și altuia. / Un comentariu bun în acest sens este citire asistată. Îndrumare și încurajare a cititorului să aibă încredere în capacitatea sa de a căuta și găsi singur drumul pe care sensul i se poate dezvălui dacă pleacă de la experiența sa.”

Răsfoind cartea, am înțeles de ce nu s-a grăbit Corneliu să debuteze. Această lucrare de dimensiuni apreciabile, 266 de pagini, a fost scrisă în mai mulți ani, dar a adunat în ea tot ceea ce e important să știe un poet care scrie haiku, tot ce e necesar pentru a înțelege un poem de mici dimensiuni, care adună esența dintr-o situație, dintr-un eveniment. Materialul este bine structurat, ideile sunt exemplificate cu poeme sau versuri ale autorului lucrării sau ale unor poeți, volumul mare de selecție și sortare este o dovadă a muncii depuse de autorul cărții, muncă făcută cu seriozitate și foarte multă răbdare, meticulozitate chiar. Omul, scriitorul Corneliu Traian Atanasiu, a luat ceva din calitățile haiku-ului. A avut, totuși, un fond pe care haiku-ul s-a pliat.

Sper că v-am provocat, măcar pe unii, să citiți cartea Mulcom picurînd, mai ales că și coperta e realizată de o artistă atrasă de haiku, Lavana Kray.