Atelier Literar

Sunt întrebări care nu se lasă rostite ușor. Nu pentru că nu le-aș ști, ci pentru că, odată spuse, încetează să mai fie ale mele. Încep să mă privească ele pe mine. Cine sunt. De ce sunt. Voi mai

Când m-a întrebat cum mă cheamă, pentru a putea scrie dedicațiile pe cărți, pe lângă nume i-am spus și faptul că sunt, profesional vorbind, o colegă de-a sa, de la Timișoara. A privit prin

Într-o societate diversă, în care oamenii au convingeri diferite despre viață, sens și moralitate, libertatea de a gândi și de a crede este fundamentală. Această libertate nu presupune doar dreptul

Am scris, în ultimul timp, trei opere care pornesc din același miez de realitate: nuvela Cimitirul bizonilor, piesa de teatru Subvenția calului și un scenariu de film, tot Cimitirul bizonilor. Nu

Minunea nu este o taină a lumii prin care ni se revelează ceea ce este dincolo de noi și fără de care nu putem trăi, ci este un salt personal, de la un stadiu la altul, al celui care o întâlnește.

Faptul că mereu apar erori în sistemul AI este dovada modului în care mintea umană care a creat-o, a gândit-o pentru a fi expresia capacității sale a de a crea continuu. Ca ceea ce ce au căutat să

Fantastic este un cuvânt care decide că pluralul și singularul comportă aceiași formă și exprimă aceiași dimensiuni, indiferent de felul în care este rostit ori, mai bine spus, rostuit. Este ceea

Regula fundamentală a tuturor jocurilor, ultima dintre ele, credem că presupune a scoate adversarul din joc. A-l nimici. A-l desființa. A-l șterge definitiv din calea pe care înaintezi. Cu toate

În general, din punct de vedere uman, tot ceea ce facem trebuie să conteze. Iar, a conta, în accepțiunea omului, înseamnă a pune în balanță efortul necesar realizării sau atingerii unui obiectiv în

Relația binelui cu răul descrie două realități care nu sunt antagonice. Și nu sunt contradictorii pentru că ele constituie marginile între care se întind spațiile ce devin geografia lumii în care

Principala caracteristică a experienței umane, de orice fel, constă în faptul că devine tot mai experimentată cu cât îmbătrânește. De aceea trebuie să reanalizăm valoarea experienței tinere

Sunt răni care nu se vindecă niciodată. Eu sunt copilul cu păr roșcat și ochi albaștri, iar el era tatăl meu, cu păr cărunt și privire caldă, adâncă, în care încăpea o lume întreagă. În viață trăim

Există un tip de liniște care se așază peste orașe exact când semafoarele încep să clipească mai des ca niște metronome obosite: o liniște care nu are nevoie de noapte ca să se facă simțită. E

Cuvintele de mai sus sunt preluate din titlul unei cărți semnate de Noam Chomsky (n. 1928). Am adăugat doar semnul întrebării, pentru că multe s-au desfășurat din 2011, anul când a fost scris ultimul

Poate că cei mai mulți sunt familiarizați cu diferența dintre acești termeni, însă probabil destul de puțini cunosc abordarea pe care o are în vedere Georgios I. Mantzaridis, autorul cărții

Istoria arată că în vremuri tulburi se petrec fenomene opuse la fel de nesănătoase: pulverizarea unor forme viabile de unitate și încercarea de a uni elemente care în mod natural nu pot forma un

Peste noi s-au cronicizat umbrele trecutului. Nu au venit brusc, s-au așezat lent, ca o boală veche care învață trupul să trăiască cu ea. Simbolurile comune, strecurate printre ani, au adus cu ele

Iată ce spune un poet, al cărui nume îmi scapă, despre fericire: ,,Ani de-a rândul am colindat, am văzut munți și oceane, dar n-am fost in stare să văd

că situaţia politică a Romaniei a ajuns atât de gravă că ne este şi frică să vorbim despre ea. Spre a încerca să-i facem faţă suntem nevoiţi să apelăm la străvechea ipocrizie a lui fă-te frate cu