Am scris aceste rânduri, pornind de la „Confiteor”, cartea lui Jaume Cabré, un scriitor care mi s-a părut atins de geniu, așa cum este și Adriá Ardevol, personajul principal al romanului. De altfel,
Am rătăcit cuvântul.
L-am lăsat să cadă în iarbă,
unde s-a umplut de praf și de furnici.
Duminica se naște din strigătul pietrelor care au tăcut sâmbăta. O secundă
Cum se explică tragediile lumii, suferința atâtor generații acumulată peste veacuri? Prin lipsa rațiunii echilibrate sau echilibrului interior. Și cum se ajunge la acest echilibru? Prin înfrângerea
Am amânat ani la rând clipa în care aveam să scriu aceste pagini. Nu din teama de a fi contrazis și nici din îndoiala că ceea ce urmează ar putea părea neverosimil, ci fiindcă unele trăiri se
Munca colosală de ani de zile, drumurile construite greu, piatră cu piatră, au ajuns astăzi motive de invidie, ură și bârfe. Vedem tot mai des un obicei urât, hrănit de rețelele sociale: oameni cu un
Nicio boală galopantă, nicio stingere firească. „Dumneavoastră” a fost ,,asasinat’’ în plină stradă de o demență colectivă care a confundat libertatea cu absența rușinii. Am asistat, complici și
În ”The handmaid`s tale”, Margaret Atwood își imaginează o societate distopică, în dorința de a atenționa că de la democrație la totalitarism poate fi doar un pas, uneori atât de mic, încât nicio
Dacă vreți să ucideți o civilizație, nu chemați barbarii la porți.
Nu aprindeți torțele și nu aduceți armate.
Este de ajuns să-i învățați pe oameni să se bată pe umăr de la prima întâlnire.
Cel mai
Cartea lui Axel Munthe apărută în 1969 la Editura pentru Literatură Universală București, în traducerea Teodorei Sadoveanu, mi-a încântat privirile de când eram foarte, foarte mică. A stat, o
Omul naiv bate la poartă crezând în ospitalitate; omul lucid o face fiindcă s-a săturat de propria izolare. În miezul nopții, când realitatea își leapădă fardul și lasă la vedere scheletul gol al
Nu toate întâlnirile dintre oameni se petrec în lumea vizibilă, acolo unde trupurile confirmă existența și vocile dau contur realității. Există întâlniri care se desfășoară într-un strat mult mai
Richard M. Weaver (Ideile au consecințe, Anacronic, 2020) susține că aportul fiecărei persoane la o cultură se poate desfășura pe trei etaje: al ideilor, al convingerilor și al viziunii metafizice
Adevărul despre mine nu s-a arătat niciodată în momentele în care am încercat să mă înțeleg, ci în acele clipe în care am încercat să mă transcriu exact, fără interpretare, fără poezie, fără scăpare
Se înfiripă în viața omului un moment care nu poate fi fixat în timp, pentru că nu aparține timpului propriu-zis, ci unei deplasări interioare a realului din propriile sale articulații. Lumea rămâne
Am trăit întâlniri care nu aparțin timpului obișnuit, ci acelui strat al devenirii în care realitatea nu mai curge liniar, ci se răsfrânge asupra ei însăși, asemenea unei stări de materie care își
Continuăm periplul provocat de Ideile au consecințe – Richard M. Weaver (Anacronic, 2020, traducere din limba engleză de Monica Stinghe). Cartea este atât de fertilă pentru reflecții pe seama temelor
Zăcem într-o obsesie maladitivă pentru impecabil: cariere rectilinii, profiluri atent cizelate, vieți așezate în simetrii sterile, asemenea unei pajiști de trifoi tunse de foarfeca unei ordini
Printre numeroasele cărți bune, adică în acord cu adevărul (poate fi citit și cu majusculă), aceasta merită o atenție specială pentru profunzimea intuițiilor și pentru structura argumentativă; este
A judeca un fenomen, un caz, un proces din perspectiva propriei credințe este un mod de a gândi pe care modernitatea îl consideră desuet. A presupune că cineva induce în eroare, abuzează de
Marele avantaj al unui blog este că îl poți ține din orice colț al planetei; nu ai nevoie de propria casă sau propriul birou, computer pentru a-l umple ci de acces la internet. Poți astfel să mai