Atelier Literar

Atingerea bornei de cincizeci de ani reprezintă, în ontologia umană, un moment de maximă densitate reflexivă, un turn de veghe de unde ființa își contemplă propria devenire cu înțelepciunea acumulată

La un moment dat, fiecare om devine colecționar. Nu de obiecte valoroase. Nu de averi. Colecționar de lucruri fără întrebuințare. Într-un borcan din debara păstrez trei chei. Nu mai știu de la ce

Mă gândeam astăzi la riscuri, la senzații și la această stranie foame a omului de a ajunge acolo unde propriile sale limite încetează să-i mai fie suficiente. Unii vor să zboare și îi caută pe cei

Toată noaptea ne-am trudit şi nimic nu am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. În întuneric totul este trudă. Nimicul rămâne mereu în aceiași infinitate de nulă prezență. Ceea ce nu

În strădania mea de a fundamenta antropoteismul evidențiez trei modalități prin care biosul realizează autocunoașterea: senzitivitatea empirică (prin simțuri) ; calea intelectual-științifică (prin

O zi în plus în care încă mai sunt. Scriu această propoziție și, pentru câteva clipe, simplul fapt că o pot scrie îmi pare mai straniu decât orice revelație. Sunt aici. Am un trup, o memorie, o voce

Ungurii susțin că din secolul trei și până la venirea lor nu a existat picior de român în Transilvania. Prin cunoscuta formulă – terra vida își legitimează politic stăpânirea de o mie de ani asupra

Tetragramatonul în limba greacă sau tetragrama sacră la evrei. Se păstrează, încă, înscris și pe crucile creștinilor. Este considerat a fi numele eliberatorului poporului ales Israel – Yahweh sau

Ceea ce numim în general a fi păcat, în accepțiunea religioasă a lumii, este asemănător unui apus al soarelui căruia îi urmează întunericul. Tot astfel după cum fiecare faptă bună reprezintă un

Sunt trei concluzii pe care le deduci din observația directă a lumii. Universul, cu legile lui de la macro la micro, a fost creat de către o Rațiune, adică o Inteligență superioară pe care omul, în

Dacă nașterea este pragul prin care trupul intră în lume, atunci începutul nostru adevărat se află undeva înaintea ei, într-un loc pe care memoria nu-l poate măsura și pe care rațiunea îl poate doar

M-am întrebat mult dacă ar trebui să scriu astăzi aceste rânduri. Poate pentru că unele lucruri nu trebuie rostite oricând, ci numai atunci când ziua în care le așezăm în cuvinte pare să le înțeleagă

Cum ar fi o materie la școală numită chiar așa: ”Discernământ” - (un dialog cu Chatgpt plecând de la atacul cu topoare asupra unei ambulanțe) - Ce părere ai despre incidentul de la Cluj în care

Mă întreba cineva odată despre evrei: de ce au ridicat atâtea valuri de ură, antisemitism împotriva lor? Și i-am spus că sunt dintre popoarele lumii cu cea mai veche diasporă, de la robia egipteană

ne bântuie molime crize războaie și seceta fundul dunării a ieșit la suprafață ca osândiții din vechile morminte să fie oare semnul venirii judecății acel decembrie tot nu ne dă pace citesc o

Am scris aceste rânduri, pornind de la „Confiteor”, cartea lui Jaume Cabré, un scriitor care mi s-a părut atins de geniu, așa cum este și Adriá Ardevol, personajul principal al romanului. De altfel,

Cum se explică tragediile lumii, suferința atâtor generații acumulată peste veacuri? Prin lipsa rațiunii echilibrate sau echilibrului interior. Și cum se ajunge la acest echilibru? Prin înfrângerea