Dragi colegi, Suntem bucuroși că tot mai mulți autori ni se alătură pe platforma poezie.ro și sperăm că ne veți fi alături și în continuare, printr-o implicare mai bună, acest fapt presupunând nu doar postarea de texte, ci și adăugarea de comentarii la creațiile colegilor noștri, la acelea care vi se par mai mult sau mai puțin reușite. Încurajăm critica pe text, dar să fie utilizat un limbaj civilizat, cu argumente, fără rea-credință sau atac la persoană. Cuvintele lui Mihail Kogălniceanu rămân încă valabile: „Vom critica cartea, iar nu persoana.” De asemenea, puteți să apreciați textele sau comentariile cu „îmi place” sau „nu îmi place”, folosind însemnele aflate sub textele postate, adică acele vârfuri de săgeți: ^ (pentru „îmi place”), ˅ (pentru „nu îmi place”). Sunteți rugați să

Colecții pe Poezie.ro — Ghid completColecțiile sunt unul dintre cele mai versatile instrumente de pe Poezie.ro. Fie că vrei să-ți organizezi lecturile preferate, fie că faci parte dintr-un proiect editorial mai amplu — o antologie, un ebook sau o rubrică tematică — colecțiile îți dau cadrul potrivit. În acest ghid vei găsi tot ce trebuie să știi: ce tipuri de colecții există, cum le creezi, cum adaugi texte, cine le poate vedea și ce poți face cu ele. Chiar acest text este încadrat în două colecții, un curatoriată și una personală. Află ce înseamnă acești termeni în ghidul de mai jos. Ce sunt colecțiile?O colecție este, pe scurt, o listă organizată de texte. Poate fi personală — un fel de raft virtual cu lecturile tale preferate — sau poate fi o colecție curatoriată, gândită editorial:

Domnule teolog, tot ceea ce îmi scrieți pare logic și de bun simț, dar, înainte de a ajunge la concluzii definitive, vă propun să medităm puțin la inscripția ”Fumatul reduce fertilitatea!” pe care o putem găsi pe foarte multe din pachetele de țigări care circulă liber prin zilele noastre. Vă întreb:

Ce diferență e între idolatrie, superstiție și credință? Idolatria constă în atribuirea de puteri supranaturale unui obiect material, statuete din lemn, piatră, fier, bronz etc., care reprezenta în vechime o zeitate. Practic e o energie dirijată în exterior prin concentrare pe ceva fără legătură cu tine, dar căruia îi atribui dorințele tale de a fi protejat, ajutat, satisfăcut emoțional, în care îți cedezi puterea, libertatea de a gândi unei iluzii confecționate (de cele mai multe ori în interesul altora, cum ar fi astăzi idolatria politică, sportivă etc.). Creștinismul își are rădăcinile în credința avraamică, asta o menționează și Manuscrisele de la Qumran ale esenienilor. Până la chemarea lui Avraam din Urul Caldeii, sudul Mesopotamiei, Irakul de astăzi, popoarele primitive se închinau

Dragi membri poezie.ro, Noi, adică redacția, ne-am gândit că ar fi cazul să vă facem o surpriză, acum când probabil, după surpriza noului site, vă așteptați cel mai puțin la așa ceva. Și cum o surpriză nu vine niciodată singură, vă avertizăm că aceasta nu va rămâne fără consecințe. Dar despre ce e vorba? Despre evoluție, adică despre a evolua împreună. Așa că vă oferim ocazia de a vă alătura pe o perioadă de 3 luni în echipa noastră editorială, mai concret, de pe 1 aprilie, sfântă zi de miercuri până pe 1 iulie 2026, tot sfântă zi de miercuri. Și nu doar pentru unul dintre voi. Locuri avem pentru doi, sau pentru unul care face cât doi. Ce aveți de făcut pentru a câștiga un rezidențiat poezie.ro? Să trimiteți la adresa rezident@agonia.net un mail în care, după ce vă identificați nume,

I. Lumina înainte de cuvânt cercul se învârte privirea-mi cade înăuntru — simt diferența între a cădea și a mă lăsa sedus de circumferință mereu privirea ta-i acolo tăcerea cât grosimea unui fir de păianjen sentimentul inexplicabil substituie fobia lăsându-mă imobilizat în centrul coconului. desenez cu degetul pe geam triunghiul

de Platonicus Android 4.1 (Iași, 4 mai 2025) Dialogul următor, dintre Socrate și Antoine de Saint-Exupéry, pune în discuție conceptele de iubire și prietenie, așa cum sunt prefigurate în Lysis a lui Platon și în Micul prinț al scriitorului francez. Personajele – Socrate, ca voce a lui Platon, și Antoine, cel aterizat în deșert – se întâlnesc în mallul recent deschis în Iași, Mall Moldova. Să-i urmărim pe calea pavată cu gresie (ultima fiță) a adevărului… 1. – Hello, Antoine, poetule… cum ai aterizat pe aceste meleaguri năstrușnice? Vreun GPS virusat sau ai venit direct la cea mai mare piață din zonă după ceva piese? – O, maestre! Visam la această minune! Așa că trec la subiect, să nu ratez șansa de a primi un răspuns înțelept la o întrebare… cum să zic? Lungă ca o zi de post! –

Mi-am propus să scriu despre balerine. Jur. Am luat hotărârea, trebuie să recunosc, imediat după ce am citit o poveste foarte bizară despre vânătoare, pescuit, râme și un norvegian care fluiera Mozart; lucru care mi-a amintit de un tip pe care l-am cunoscut odată — om cât se poate de temeinic, serios și sobru (salutări pe această cale domnului Rodean) care nu bea, nu mințea, nu citea literatură (decât de o anumită calitate) — și care, după două pahare de vin, începea invariabil să cânte Verdi la acordeon fără să știe nici acordeon, nici Verdi; iar dacă dumneavoastră spuneți că nu există astfel de oameni, îmi permit să vă iau puțin peste picior: există, doar că nu i-ați cunoscut încă. În orice caz, ideea cu balerinele nu era una din acelea vagi — știți dumneavoastră: „de luni slăbesc”,