
Poezie.ro
Literatura română, de la Eminescu la poeții de azi
Operele complete ale clasicilor, alături de un atelier viu în care autorii contemporani își publică textele și le citesc pe ale celorlalți. Citește, salvează, scrie.
Rusalka
de Alexandr Sergheevici Pușkin(n. 1799)
În stejărișul cel sălbatic Călugărul s-a afundat, Trăind tot trist și singuratic, În posturi, rugă și oftat. Cu o lopată preasmerită El și-a săpat al său mormânt …
Citește poezia întreagăIonuț Chiva
24 septembrie 1978
născut 1978 făcut liceu arhitectură făcut facultate litere publicat roman picar interesant 69 – 2004, Editura Polirom lucrat corector la ziar, apoi ziarist, în prezent
Vezi autorScriitori Contemporani - Atelier Literar↓
Delirium

A sosit din tipografie: djamal mahmoud, DELIRIUM, Ed. Vinea, 2026 prefața: dorina brândușa landén ilustrația copertei: rené magritte, „nocturne”, (fragment) 1925 Volumul se află deja în tipografie. Are 122 de pagini. Format 19 cm x 20 cm. Copertă cartonată, supracopertă și șnur de carte.
Colecțiile - Facilitate existentă, extinsă și îmbunătățită

Colecții pe Poezie.ro — Ghid completColecțiile sunt unul dintre cele mai versatile instrumente de pe Poezie.ro. Fie că vrei să-ți organizezi lecturile preferate, fie că faci parte dintr-un proiect editorial mai amplu — o antologie, un ebook sau o rubrică tematică — colecțiile îți dau cadrul potrivit. În acest ghid vei găsi tot ce trebuie să știi: ce tipuri de colecții există, cum le creezi, cum adaugi texte, cine le poate vedea și ce poți face cu ele. Chiar acest text este încadrat în două colecții, un curatoriată și una personală. Află ce înseamnă acești termeni în ghidul de mai jos. Ce sunt colecțiile?O colecție este, pe scurt, o listă organizată de texte. Poate fi personală — un fel de raft virtual cu lecturile tale preferate — sau poate fi o colecție curatoriată, gândită editorial:
estetica soră cu urâtul pe bicycle kick
la noapte, în locul lunii, o strecurătoare imensă, rotundă, schimbă consistența sentimentelor ce și-au păstrat eticheta Quid Pro Quo Made in Singapore
Se mai întâmplă
Sun la ușă. Nimic. Mai sun o dată. Nimic. Ciocănesc. Nimic. Cânt, lovesc ușa cu picioarele, foșnesc o pungă de snacksuri. Nimic. Iese o vecină cu bentiță în cap și un coc caraghios și-mi zice că doamna este la ora de rugăciune. Ok. Aștept 10 minute. Sun iar. Deschide. ...... Așezată la masa din sufragerie, cu pachetul de tarot în dreapta, se uită spre mine, dar în gol, și mă-ntreabă: — Cum e? Blond? Brunet? Bătrân, tânăr? Ochii deschiși, negri? Are uniformă? M-am uitat la ea amețită. Habar nu am cum e. Nici cea mai mică idee. Încerc să-mi amintesc. Doamna se uită cu reproș. Apuc colțul feței de masă și-l strâng în pumn. O tensiune s-o tai cu cuțitul. — E... tânăr, îi zic. — Tânăr, tânăr, dar cum? E mai tânăr ca dumneavoastră? O ia de la capăt: are ochii deschiși, părul blond, pielea
Concurs de poezie - "Marele premiu - Agonia 2015"

Site-ul Agonia.ro organizează concursul de poezie: "Marele premiu - Agonia 2015" Concursul își propune să evidențieze cea mai bună poezie/cel mai bun poet din concurs. Se va întocmi un clasament general cu toate poeziile participante. Cerințe/ Condiții/ Regulament: 1. Poate participa oricine are un cont valid pe site, cu nivel minim de acces 0. Nu vor fi admise textele trimise de pe conturile deschise după postarea anunțului.
Adresa 369: Inspirat de „Tabla 669” (Jolanda László)
am închis ochii soarele îmi ardea pleoapele reci am lăsat înăuntru luna să-mi ocrotească alchimistul în lipsa mea și m-am desprins de materie. strada era îngustă prea îngustă pentru a-mi ține curiozitatea între gardurile înalte. am împins blocurile masive de piatră și am pus caduceul să le sprijine. mă simțeam canalizat duceam în spate plumbul străzii
ANTOINE sau despre iubire și alte aplicații
de Platonicus Android 4.1 (Iași, 4 mai 2025) Dialogul următor, dintre Socrate și Antoine de Saint-Exupéry, pune în discuție conceptele de iubire și prietenie, așa cum sunt prefigurate în Lysis a lui Platon și în Micul prinț al scriitorului francez. Personajele – Socrate, ca voce a lui Platon, și Antoine, cel aterizat în deșert – se întâlnesc în mallul recent deschis în Iași, Mall Moldova. Să-i urmărim pe calea pavată cu gresie (ultima fiță) a adevărului… 1. – Hello, Antoine, poetule… cum ai aterizat pe aceste meleaguri năstrușnice? Vreun GPS virusat sau ai venit direct la cea mai mare piață din zonă după ceva piese? – O, maestre! Visam la această minune! Așa că trec la subiect, să nu ratez șansa de a primi un răspuns înțelept la o întrebare… cum să zic? Lungă ca o zi de post! –
luna-i una; totu-i lună
lună, tu, regină albă, mai cu moț, dar fără salbă, treci, privind pe muritori cum se-agită printre nori de iluzii–clar, deșarte-,
Curente Literare
Explorează epocile poeziei românești








