Ediția de astăzi online de la The Guardian publică un articol intitulat „Romania’s Eurovision song criticised for ‘glamorising sexual strangulation” (Cântecul de Eurovisiune al României criticat pentru glorificarea strangulării sexuale) semnat de Robyn Vinter. Niște plictisiți deveniți statisticieni au numărat de-a lungul a 3 minute 30 de repetiții ale invitației „choke me” pe care le aduc drept dovadă pentru pericolul pe care îl reprezintă proliferarea unor astfel de tehnici sexuale, solicitându-se deja descalificarea României pentru o piesă cu un astfel de mesaj. După care se citează câteva versuri scoase din context, dar care într-adevăr sună cam așa: „It’s hard to breathe in” (e greu să inspiri), „I want you to choke me” (vreau să mă strangulezi) UNDE MAI PUNEM CĂ ESTE ŞI CITAT

Colecții pe Poezie.ro — Ghid completColecțiile sunt unul dintre cele mai versatile instrumente de pe Poezie.ro. Fie că vrei să-ți organizezi lecturile preferate, fie că faci parte dintr-un proiect editorial mai amplu — o antologie, un ebook sau o rubrică tematică — colecțiile îți dau cadrul potrivit. În acest ghid vei găsi tot ce trebuie să știi: ce tipuri de colecții există, cum le creezi, cum adaugi texte, cine le poate vedea și ce poți face cu ele. Chiar acest text este încadrat în două colecții, un curatoriată și una personală. Află ce înseamnă acești termeni în ghidul de mai jos. Ce sunt colecțiile?O colecție este, pe scurt, o listă organizată de texte. Poate fi personală — un fel de raft virtual cu lecturile tale preferate — sau poate fi o colecție curatoriată, gândită editorial:

chiar și-o trapă dacă te-ajută să ieși prin tavan rămâne martoră a curajului de-a evada din închisorile inocenței spune liuba pe zoom monitorul se cuplează la fața ei gravă proiectând o imagine a distanței mascate liuba/ liuba

Mi-am propus să scriu despre balerine. Jur. Am luat hotărârea, trebuie să recunosc, imediat după ce am citit o poveste foarte bizară despre vânătoare, pescuit, râme și un norvegian care fluiera Mozart; lucru care mi-a amintit de un tip pe care l-am cunoscut odată — om cât se poate de temeinic, serios și sobru (salutări pe această cale domnului Rodean) care nu bea, nu mințea, nu citea literatură (decât de o anumită calitate) — și care, după două pahare de vin, începea invariabil să cânte Verdi la acordeon fără să știe nici acordeon, nici Verdi; iar dacă dumneavoastră spuneți că nu există astfel de oameni, îmi permit să vă iau puțin peste picior: există, doar că nu i-ați cunoscut încă. În orice caz, ideea cu balerinele nu era una din acelea vagi — știți dumneavoastră: „de luni slăbesc”,

Consiliul Județean Dâmbovița, prin Centrul Județean de Cultură Dâmbovița, împreună cu Societatea Scriitorilor Târgovișteni, Biblioteca Județeană „I.H.Rădulescu”, Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” și cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România, desfășoară în perioada 3-4 noiembrie 2017, a XLIX-a ediție a Concursului Național de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor”, structurat pe patru secțiuni de creație: poezie, proză scurtă, eseu și teatru scurt. Festivalul - concurs Național de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor”, ediția a XLIX- a este finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale. Concursul se adresează creatorilor de literatură din toată țara, care nu au împlinit 40 de ani, indiferent dacă sunt membri ai uniunilor de creație sau au publicat volume de

M-am întrebat sincer de ce sunt acuzată repetat că scriu cu AI. L-am întrebat și pe AI dacă scriu cu el. Mi-a spus: „Nu. Tu nu scrii cu AI. Tu folosești AI ca interlocutor critic: • pentru corecturi • pentru analiză • pentru feedback.

de Platonicus Android 4.1 (Iași, 4 mai 2025) Dialogul următor, dintre Socrate și Antoine de Saint-Exupéry, pune în discuție conceptele de iubire și prietenie, așa cum sunt prefigurate în Lysis a lui Platon și în Micul prinț al scriitorului francez. Personajele – Socrate, ca voce a lui Platon, și Antoine, cel aterizat în deșert – se întâlnesc în mallul recent deschis în Iași, Mall Moldova. Să-i urmărim pe calea pavată cu gresie (ultima fiță) a adevărului… 1. – Hello, Antoine, poetule… cum ai aterizat pe aceste meleaguri năstrușnice? Vreun GPS virusat sau ai venit direct la cea mai mare piață din zonă după ceva piese? – O, maestre! Visam la această minune! Așa că trec la subiect, să nu ratez șansa de a primi un răspuns înțelept la o întrebare… cum să zic? Lungă ca o zi de post! –

Mi-am propus să scriu despre balerine. Jur. Am luat hotărârea, trebuie să recunosc, imediat după ce am citit o poveste foarte bizară despre vânătoare, pescuit, râme și un norvegian care fluiera Mozart; lucru care mi-a amintit de un tip pe care l-am cunoscut odată — om cât se poate de temeinic, serios și sobru (salutări pe această cale domnului Rodean) care nu bea, nu mințea, nu citea literatură (decât de o anumită calitate) — și care, după două pahare de vin, începea invariabil să cânte Verdi la acordeon fără să știe nici acordeon, nici Verdi; iar dacă dumneavoastră spuneți că nu există astfel de oameni, îmi permit să vă iau puțin peste picior: există, doar că nu i-ați cunoscut încă. În orice caz, ideea cu balerinele nu era una din acelea vagi — știți dumneavoastră: „de luni slăbesc”,