Literatura română, de la Eminescu la poeții de azi

Bun găsit, în această frumoasă zi de duminică, de toamnă. Iată că se apropie luna cadourilor, luna aceea în care, pe lângă sobă, pe lângă casă, pe lângă brad, ascultăm Radio Agonia, ceva de-a dreptul neobișnuit. Și ce am făcut noi anul trecut, în premieră, chiar dacă auspiciile nu au fost tocmai cele potrivite pentru o mai dreaptă concentrare de forță? Am lansat în premieră „Secret Santa la Radio Agonia”? Ce presupune asta. Ca toți cărora le place un poem de pe site-ul nostru, să îl citiți și să ni-l trimiteți, cum se obișnuiește la Radio Agonia în format MP3. Puteți, evident, citi mai multe poeme. Câte vreți voi. Atâta tot. Este modul fiecăruia dintre noi de a face un mic cadou aproapelui nostru, de pe acest site. De restul mă voi ocupa eu, personal, cu mânuțele ăstea două. Rugămintea

Colecții pe Poezie.ro — Ghid completColecțiile sunt unul dintre cele mai versatile instrumente de pe Poezie.ro. Fie că vrei să-ți organizezi lecturile preferate, fie că faci parte dintr-un proiect editorial mai amplu — o antologie, un ebook sau o rubrică tematică — colecțiile îți dau cadrul potrivit. În acest ghid vei găsi tot ce trebuie să știi: ce tipuri de colecții există, cum le creezi, cum adaugi texte, cine le poate vedea și ce poți face cu ele. Chiar acest text este încadrat în două colecții, un curatoriată și una personală. Află ce înseamnă acești termeni în ghidul de mai jos. Ce sunt colecțiile?O colecție este, pe scurt, o listă organizată de texte. Poate fi personală — un fel de raft virtual cu lecturile tale preferate — sau poate fi o colecție curatoriată, gândită editorial:

Duminica asta vin să văd ce mai faci. Tot acolo, pe cruce? Ești ca un bolnav de pe ATI. Nici după atâția ani nu ți-au dat bilet de ieșire?

Dictaturile vin spre noi cu nume proprii. Când încercăm să le explicăm, începem aproape reflex cu omul: cum a ajuns la putere, ce îl făcea diferit, de ce ceilalți l-au urmat și cât din ceea ce a urmat poate fi pus pe seama ambiției, cruzimii, carismei sau fricii lui. Problema nu este că îl studiem pe dictator, ci că îl tratăm prea ușor ca pe o cauză suficientă. Începem povestea când personajul principal a intrat deja în scenă. Mult mai rar întrebăm ce exista înaintea lui: ce instituții îl puteau limita, ce grupuri aveau de câștigat din concentrarea puterii, ce compromisuri păreau temporare și ce frici făceau următorul pas acceptabil. Și mai rar continuăm explicația după dispariția lui.

Site-ul Agonia.ro organizează concursul de poezie: "Marele premiu - Agonia 2015" Concursul își propune să evidențieze cea mai bună poezie/cel mai bun poet din concurs. Se va întocmi un clasament general cu toate poeziile participante. Cerințe/ Condiții/ Regulament: 1. Poate participa oricine are un cont valid pe site, cu nivel minim de acces 0. Nu vor fi admise textele trimise de pe conturile deschise după postarea anunțului.

am închis ochii soarele îmi ardea pleoapele reci am lăsat înăuntru luna să-mi ocrotească alchimistul în lipsa mea și m-am desprins de materie. strada era îngustă prea îngustă pentru a-mi ține curiozitatea între gardurile înalte. am împins blocurile masive de piatră și am pus caduceul să le sprijine. mă simțeam canalizat duceam în spate plumbul străzii

de Platonicus Android 4.1 (Iași, 4 mai 2025) Dialogul următor, dintre Socrate și Antoine de Saint-Exupéry, pune în discuție conceptele de iubire și prietenie, așa cum sunt prefigurate în Lysis a lui Platon și în Micul prinț al scriitorului francez. Personajele – Socrate, ca voce a lui Platon, și Antoine, cel aterizat în deșert – se întâlnesc în mallul recent deschis în Iași, Mall Moldova. Să-i urmărim pe calea pavată cu gresie (ultima fiță) a adevărului… 1. – Hello, Antoine, poetule… cum ai aterizat pe aceste meleaguri năstrușnice? Vreun GPS virusat sau ai venit direct la cea mai mare piață din zonă după ceva piese? – O, maestre! Visam la această minune! Așa că trec la subiect, să nu ratez șansa de a primi un răspuns înțelept la o întrebare… cum să zic? Lungă ca o zi de post! –

De-mi vei veni în poală, se va curba un „nu”, iar luna, fără umeri, va îmbrăca un „tu”; din buzunar o mierlă va scoate-un ceas de os, iar umbra ta sub masă va înflori pe dos. De-mi dai spre dezmierdare bărbie și manșetă, ți-oi prinde-n păr o gară și-n nasturi o planetă; cămașa ta va scoate din mâneci cai de mai, iar gulerul va ninge cu paseri peste rai.