Atelier Literar

semințe de lumină aroma trandafirului picură pe pământ în cupe de întuneric ce împreună se fac bob – marele miracol al întâlnirii zămislirea e ca o despărțire fir de lumină frumosul

Există o zi în care încetezi să mai cauți. Nu pentru că ai găsit. Ci pentru că, într-o dimineață, ridici telefonul de pe noptieră și observi că nu mai ai pe cine verifica. Nu pentru că ai

Gândurile mi s-au întunecat până când marea, Marea, s-a unit cu pământul într-o singură culoare ternă, iar cerul și-a dat ultimul cuvânt întunericului, suflându-și norii spre depărtările gropilor

ea trăieşte într-o clepsidră inconştient şi firul ei roşu se scurge în castele de nisip (dar, în favoarea cui) castele unite printr-un singur pod rupt între ea şi ea doar un singur pas limpezimea

cărţile fierb şi atunci mă întreb şi te întreb, pur şi simplu nu mai las loc să ne întrebe ceilalţi despre hărţile vechi despre un zvon, strivitor de zorzoane despre ape adânci despre un freamăt

Plimbându-ne semeți măruntaiele fragede, tăinuite sub dantele fine, Între ramele înguste ale ferestrelor deschise spre străzi mozaicate cu dale de frenezie Ascultăm ecoul cantabil al gamelor de

nu sunt deprinsă să săvârșesc fapte mari să ofer corecturi unei limbi vii un  capăt  e o întindere pur personală mărturisește sfârșitul unui rând iubind totuși precis, ca o poliță

A venit toamna, Recită Nichita de pomană Și zicea de frunze uscate, despre amintiri mâncate care se scufundă-n băltoace și copilul zace la mă-sa-n brațe. Toamna asta, of-uri și văitat, măi, e

Somnul rațiunii zămislește monștri, nu? Iar eu dorm, de regulă, în fiecare noapte. Ba uneori și ziua. Când dorm rațiunea e vigilentă sau doarme pe ea și ea? Rațiunea, ce noțiune! Cam cere grabnic

La un moment dat, încetezi să mai pierzi oameni. Îi așezi. Ca într-un muzeu. Pe unul îl lași în sala în care încă mai crezi că avea dreptate. Pe altul în încăperea în care nu l-ai iertat

Când balanța bugetară a început să încline în favoarea lui Grig, prietenul său Vlad nu ezită să se împrumute de la el. Motiva că a rămas fără bani deoarece a trimis copilului în provincie dar de

Adie prin noi ca un vis din străbuni, Cu doruri de mamă și sfinte minuni, E glasul ce curge din tată în fiu, E cântecul unui popor care-i viu. E doina din munte, e râul din vale, E dorul de casă ce

Cu toții probabil că am auzit cel puțin o dată: „Întrebările sunt mai romantice decât complimentele.” Dar suntem cu adevărat capabili să răspundem la fiecare întrebare care ne este adresată? Suntem

A plecat Natașa. A luat cățelul, draperia verde, haine și pantofi, a palmat coniacul, toată-argintăria, banii, lampadarul, zeama din compot, laptopul, chitara, timbrele, piperul, cada,

Poezie cu rădăcini Adâncite în pământ, trasee în libertate, protejate de lumea exterioară. Rădăcinile mele cresc nemărginit, dar la exterior rămâne un trunchi. Un trunchi, uneori cu ramuri

Capitolul al doilea. Unde... - Stai pe loc, mă! Așa scurte capitole? Păi, ce fel de text îs eu, dacă mă las așa, necrescut bine, nedus la școală, fără o educație completă, nedospit cât trebuie,