Comentarii

,,Poate că și viața e cu câteva numere mai mare, roade, face răni
E bine să avem mereu un bandaj la noi pentru poeziile
Care ies din tălpi, ce urme mai clare vrei, dacă nu de noroi "- superb, genial.

pași boreali, zbor evanescent, fire de lumină, șuvițe, superfluu... comunicare fină, abia vizibilă, abia audibilă, prin gânduri.

Forma corectă:„Toți oamenii mai tineri decât mine îmi par…”

Mi-a plăcut luna nemușcată de nopți; mă privești/ te uiți… o altă construcție merită.

Șase verbe la modul gerunziu diminuează fluiditatea și grația; mi-a plăcut mersul evanghelic.

Florina Daniela Florea ... mereu am fost încântat (aici zâmbesc în colţul gurii, pe partea stângă) de felul în care ştii cum să faci o radiografie a unui text, să citeşti printre cuvinte cu o anume claritate, cum să urmăreşti firul tăcut al energiei cuvântului, cumva cu uşurinţă, cumva detaşată (părelnic) dar chiar din mijlocul ochiului, din centrul lentilei. Şi da, în privinţa semnificaţiei aparte! Mă bucură felul în care ai văzut (ce îmi doream să fie văzut, iar dacă ai văzut şi altfel din acel altfel eu învăţ acum, cu încântare), cum ai ştiut să cobori din minte în inimă cuvintele, pentru o cântărire cu folos. Ai prins în ochiurile unei oglinzi esenţialul, dar şi piesele de puzzle care au vibrat către tine prin energia lor (chiar şi greutatea unei anume energii). Îmi amintesc de tine (cu mult drag), dintr-un demult de turtă dulce şi simt că au trecut mulţi ani, în folosul tău! Îţi mulţumesc frumos pentru punctările tale, venirea aproape şi pentru ridicarea (pentru o clipă) în lumină a textului. La bună citire/veghere.

Să înțeleg ca încă mai este deschis concursul pentru rezidențiat. Apare ca ar mai fi 19 zile pentru înscrieri dar evident termenul e de mult expirat. Nu îmi este clar în ce ar consta acest rezidențiat. Poate pricep eu mai greu.
Nu m-aș încumeta să vă iau în balon în scris…încă… dar se rezolvă tete-a-tete. Abia am făcut contul … am doar versuri împrăștiate pe foi și caiete pierdute în ordinea mea dezordonată. Dar îmi doresc să mă exprim alături de oameni care văd, simt și înțeleg. Nu știu exact ce a vrut să spună autorul în textul de mai sus( adică eu) dar pe scurt caut o direcție în lumea cuvintelor care locuiesc într-o poezie. Așadar sper să mi dați o hartă măcar pentru primii 10 pași.

nu mă pricep la tarot, presupun ca fiecare încheiere de strofă are o semnificație aparte, însă mi-a plăcut cum curg frumos imaginile, fără sincope, dintr-un vers în altul, calm, uman, desfaci sensurile liniștit deși sunt înțelesuri grele
- rochii croite din umbre, care ne acoperă (sau ne descoperă?) viața , totodată dăruind viață celui care te privește (și brusc, înțelegi că viața nu mai e a ta ci e umbra care vine din ochii celuilalt)
- analiza unui trecut în care realizezi că nu ai spus ce trebuia, când trebuia, si tot ce a rămas nespus, a rămas ascuns în pumnii strânşi sau îngropat, abrupt, sub iarba grasă
- după o derulare molcomă, aparent resemnată, aparent bilant, vine ultima strofă cu un strop de optimism imposibil (totuși optimism) drum nepământean al sunetului eliberat de pământ, captiv în laţul florilor de lună, pe scara întoarsă a unui târziu

deși ușor (de citit), e greu înțelesul (de suportat)

Domnule Pașa, nu știu ce să zic...
Eu vă mulțumesc că ați publicat textul,
aștept și alte opinii despre el...

Cam lipsește o idee centrală și nu prea se leagă unele imagini între ele, dar am trimis textul pe pagina principală, pentru eventuale dezbateri pe seama sa. Spre exemplu, în strofa a doua, se înțelege că adresarea este către neființă, deși în mod sigur nu asta s-a dorit.
În opinia mea, este un text despre devenire, cu încercări naive de filosofare, în contextul unei slabe stăpâniri a conceptelor.

Atenție aici: "Unii-au psus". Și ar mai fi "azteche". Eu zic că e aztece.

Ottilia Ardeleanu ... vă mulţumesc mult pentru cuvinte, pentru venirea aproape şi pentru gândurile d-voastră bune. O să mă gândesc la sugestia d-voastră, deşi n-am simţit niciodată o astfel de nevoie interioară. La bună citire/veghere( aici zâmbesc, de bine).

De corectat: "celălalte".

Poezia mi se pare destul de diferită de ceea ce am mai citit pe pagina autorului până acum, unde m-am simțit întâmpinată de o serie de algoritmi, formule, concepte matematice. Pe mine, ca cititor, ”Joc” m-a dus cu gândul la poezia argheziană. Lirism și revoltă, arhaic și modern. O poezie ca un cântec, doar că acest cântec pare că ascunde un strigăt. Mi-a plăcut foarte mult faptul că, revenind pe text, l-am simțit și înțeles din mai multe perspective. Poate de aici, titlul. Dar, dacă e joc, îmi pare, totuși, un joc serios. Am citit cu plăcere.

Mulțumim pentru explicații ți informații. Ne sunt de folos.

Plăcut vers, metaforă desăvârșită, decor, mesaj, melodicitate...
Totul un joc deloc copilăresc și totuși cu origini în trecut...
Pare un basm, o feerie, trecut ori viitor, un gând besmetic sau un dor, ceva plăcut, ceva în do major!
Felicitări!

Artă. Și artă egipteană!
Tare mi-ar plăcea să citiți acest poem la Radio Agonia!

Salutări,



Mulțumesc editorilor pentru recomdare și ție pentru popas. Mă bucură.

Pe versiunea veche a site-ului foloseam cod de limbaj HTML "" pentru a deschide italic, dar și pentru a închide.

Pe noua versiune a site-ului am postat textul, apoi am apăsat editare, iar în câmpul de editare mi-a apărut un "editor avansat", câmp în care apare și textul. Acolo poți selecta cuvântul și poți foloși diverse opțiuni de editat textul.

Boldarea o evit pentru că dacă îmi aduc bine aminte, nu era recomandată în regulament.

Sper să reușesti. O zi bună să ai!

Îmi place - curge, e melodios, are emoție... dar mai ales are scris italic. Îmi spui te rog și mie cum faci să-l inserezi? N-am reușit și câteodată aș vrea. Dacă ai idei și pentru bold...

Liviu Nanu, chapeau bas! Genial haiul în care patinezi în chip de plonjon de la concretul pur și prozaic în suprarealismul delirant. Dau stea unui text pe care-l apreciez pentru dinamica superbă și pentru ironia atât de fină, încât pare că te îmbie să vrei să te înscrii la audiția săptămânală (cu sau pentru căluș)