Te-am visat azi noapte, mama mea moarte.
Ai stat ca o umbra de aur la a cerului poarta.
Nu aveai fiinta, numai sufletul tau era lumina.
Si erai usoara ca o soapta ce intristeaza struna de mandolina.
Te chemam: vino ca mama, ca brate, ca sange, ca gura,
Vino, ca mama ce n-ai baut din paharul cu ura,
Vino, si-mi mangaie parul si-mi spune poveste,
Vino, si-mi spune ca moarte si cimitir nu este...

Te-am visat azi noapte, mama mea buna,
Tu care traiesti poate cu celelalte mame in luna,
Voi, albe femei, voi blande, ce aruncati din cer zare,

Din bunatatea voastra mare
Tu, care traiesti poate departe in stele,
Te-am visat cu stangace visurile mele.
-Si dimineata cand m-a trezit durerea de a te sti pierduta pe veci,
Mi-a trecut amintirea-ti fierbinte ca un cantec pe ulitele reci.