Spirite alergând în jurul venelor mele,
ridicându-se și coborând,
pătrunzând în mine,
populându-mi ființa..
Sunt așa de blânde..
Tentativele să mă fure eșuează mereu.
Mereu mă trag de mână
Și mereu se pierd în fluxul meu de energie, dispersându-se...
Sunt așa frumoase..
Născute din apogeul răului,
sunt de o puritate diabolică...
Ele tac, însă pereții urlă..
Mă cheamă neîncetat,
cu un cântec blând și negru.
Și niciodată nu ma duc cu ele.
Mă hranesc mereu cu țipetele lor șoptite de pereți..