și mâna aceasta se spălase de cealaltă
treceam ca-n fiecare dimineață prin locul acela ciudat care se-ntinde preț de-un trotuar întreg de-a lungul bisericii
baba era nelipsită de la locul ei se cuibărea răbdătoare într-o așteptare îndelungată
și ca întotdeauna se uita insistent la și după mine o pivire opacă dar fixă scociorând prin materia ce treceam prin fața ei
ziua se anunța nudă când tocmai se dezbrăca de soare de ieri și de gândurile aburite parcă ale trecătorilor rămași în trecere pe trotuare
era parcă o staționare a vremii în locurile alea străbătute neîncetat într-o permanență devenită un static firesc
așa că mâinile se spălau una de cealaltă la fel de normal precum baba rămânea cu privirea uitată între degetele mele