poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2730 .



teama
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [emilian ]

2008-02-06  |     | 



și te trezești într-o dimineață
te uiți în tine și totul e o imensă falie
mîinile tremură nu poți atinge nimic
ai vrea să te arunci într-o apă și să ieși renăscut
poate altul și poate o altă viață

și te trezești într-o dimineață
într-o stare totală de părăsire
oamenii pleacă dinții imită scrîșnetul scrîșnetul imită rușinea
trupul tău e o falie imensă care se ciocnește cu o altă falie
ai vrea să te arunci într-o apă să nu mai ieși
să fii un pește să nu vorbești
să trăiești numai cîteva zile să depui icre apoi să mori

și într-o dimineață înțelegi
iar înțelegerea te cutremură
nu găsești nimic în tine s-o iei de la capăt
pentru unii totul s-a sfîrșit de la naștere
ai vrea să fii un punct pe un geam
tot ceea ce faci să se șteargă
la fel de ușor ca scrumul de pe masă
și într-o dimineață

înțelegi că nu ai de ales din momentul în care deschizi ochii
nimic nu se șterge dacă ai clipit
înțelegerea asta te zguduie și te liniștește
oamenii pleacă inima imită pulsul pulsul imită rușinea

mîinile tremură

oamenii tremură

privirea tremură

înțelegi că nu ai de ales și că trebuie să deschizi ochi
cine știe pînă cînd
cine știe cît de puternic

dinții imită scrîșnetul scrîșnetul imită falia

și te trezești într-o dimineață cînd nu mai e nimic de spus
nimic de ales
ai vrea să fii un pește
să fii sean penn
să depui icre apoi să mori puțin
și cînd te întorci
să o poți lua de la capăt

nu poți atinge nimic nu poți găsi nimic
te uiți în tine și totul e spart

mîinile tremură
oamenii pleacă




.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!