o domnișoară din carne și oase se dezbracă în patul meu până la trupul ei cel adevărat de hârtie la fel de neprihănit ca al fiicei ierusalimului ceresc boring boring spune cititorul și plictisit de atâta metafizică aruncă pe fereastra trenului cartea mea cu poeme alerg după ea atârnat în funii ca în filmele cu jet li până mă trezesc între șine și trenul trece peste mine tăindu-mi mâna cu care scriu mi-e rușine să spun dar mâna a continuat să scrie fără mine de parcă ea câștigase premiul de debut am privit în jur eram într-o altfel de lume cu peisaje în trompe l’oil unde până și d-zeu era de hârtie și eu făcut după chipul și asemănarea lui tăiam frunze la câini doar tu draga mea erai aici din carne și oase și nerăbdătoare întrebai din pat cu cartea mea de poeme în mână unde am dispărut aș fi vrut să îți spun că sunt în brațele tale dar am tăcut