te-ai culcat cu toate versiunile mele moarte
iar acum te trezești cu patul gol
ca o orbită fără sateliți
ca un drum de sat în care
umbrelele nu așteaptă autobuzul

am fugit de mine nu de tine
și încă fug
cu nasul spart în oglinzile nopților
în care m-am sperat întreg
cu vina strânsă în pumni
ca ultima monedă aruncată
în fântâna care nu îndeplinește dorințe

păcat că am scăpat
fiindcă ești superbă
ca o greșeală scrisă cu cerneală invizibilă

știu că nu tot ce simt acum e real
am uitat televizorul aprins
tocmai în odaia care arde mocnit -
nu în flăcări
ci în ce nu s-a spus
și nu poți minți o floare
dacă ați sângerat destul în același pământ

cei care cunosc ireversibil durerea
sunt fix cei care scriu despre frumusețe
în toată splendoarea sa
cu mâna nemișcată
ca un ceas oprit la ora potrivită

eșec după eșec / tic peste tic -
tac de rușine că nu pot lăsa ordine
unde pereții încep să uite cuvinte
pentru omul care a promis
că va rămâne în pat
când te vei trezi
și e chiar mare păcat
fiindcă ești atât de frumoasă
iar ca o rană vindecată pe interior -
nu se vede