Străzile sunt absolut minunate,
Cu gunoaie cu tot,
Ne plimbăm conectați la speranțe minate,
Cum două conserve expirate de șprot.

Par un serial killer cumsecade,
Cu recunoștință patriotică sug
Sfârcuri îmbâcsite de-ale cărnii balade,
Apoi, responsabil, ard fericirea pe rug.

Dumnezeul iubirii e un fraier ce tunde
Iarba-ntr-un rai cu pedigriul integru,
Iar pe mine mă mușcă de haos turbate secunde,
Cât te sparge la bunget un vasluian negru...