Iarna vine albă, rece,
Tot ce-a fost încet se trece,
Timpul bate-n geam cu gheață,
Cerul urlă, cerne ceață.

Fulgi coboară în fuioare,
Dans de vis în rotocoare,
Copacii, străjeri de nea,
Își spun dorul în perdea.

Peste case, peste drum,
Se așterne albul scrum,
Pasul lumii încetinește,
Iarna joacă, se pornește.

Vântul poartă glas de clopot,
Ninge peste sat în ropot,
Și se țese-n zare-albastră
O poveste albă, vastă.

Și în toată hărmălaia,
Timpul râde cu nesaț,
Când copiii-n joc de vrajă
Fac din frig un nou palat.