într-o zi de 1 mai
nu mai țin minte anul
știu doar că știuleții din jur
își înălțau cu mândrie catedralele mălăioase
spre cerul cu ochi albaștri
cum spuneam
într-o zi de 1 mai
ți-am tras-o
și fericirea m-a mângâiat pe burtă
ca pe un cotoi
răsfățat de stăpână cu o porție de Whiskas/somon
pe atunci credeam cu tărie că țara sânilor tăi
țara buzelor tale
chiar și țara privirilor
împușcate de iubire
toate astea
îmi aparțin
devenisem un patriot al cărnii
un agitator al dorinței de tine
dar tu
tu
ai produs o revoluție ca la pașopt
în intensitatea simțămintelor mele
mai curate decât lacrimile Ofeliei
sau cum cancerul pielii o chema
mi-ai zdrelit inima
dușmancă a poporului trăirilor astea zevzece
de ce cu el
el
administratorul chelios al minunatului și insalubrului
bloc de boșomeți
în care viețuiesc cu onoare
de ce l-ai lăsat să-ți dea la fălcuțe
ca un proletar dezlănțuit
azi
n-am ce să mai fâlfâi
mi-am pierdut drapelul credinței
că-ți vei mai da jos chiloții
pentru mine
comunistul viselor tale....