îmi încalț sufletul cu
sufletul unei flori
smulse din mâna vântului
pasul meu e un cântec
pe care se cațără luna
mă arunc în brațele tale
ca o furtună care
te dezbracă de mângâieri
îți stoarce privirea și
soarbe din spuma gândurilor
hai să bem până la fund
din acest ocean alb
să-i mușcăm peștii albi
valurile albe să se
arunce peste noi
să murim naufragiați
pe un nor.