Cuvintele devin credințe
Când sunt rostite mult prea des.
Ești prost, ești incapabil, ești, ești...
Toate compun același crez.

Această rugăciune infamă
Ale cărei versuri nu au rost
Pun stăpânire pe o persoană
Până uită ce este, ce va fi și ce-a fost.

Vorbele nu produc răni deschise
Nu lasă urme de sânge pe piele
În urma lor rămân numai cicatrici
Și fricile a ce înseamnă ele.

Porii deschiși de nesiguranță
Sunt presărați de semințe inculte
Ce cresc, se usucă, răsar iară
Un cerc de credință comună.