în noaptea ce clipe se-mpleteau în nemurire
mă înfășor cu voi în sufletul pliat arome
de crin de albastru și mult galben
fundal de curcubeie diafane

și v-am prelins în suflet în cântecul viorii
când negura nopții uimită
cioplea din vreascuri
un chip uitat de vreme

și am pornit la drumul cel de cu seară
să vă descopăr doar oameni
nu zei ce tăinuie izvoare
flămânzi de nemurie
…………………..


am sângerat pe dinăuntru
o doină se prelinge în murmur de caval
ochii vorbeau - lumină
petale de roșu
a trandafir a crin a verde ce nu moare
cuprinse în mănunchi
să mă îmbrăcați mireasă

în mâinile voastre eu m-am simțit copil
în taina cea ascunsă
cu sufletul mirare
și noaptea era albă
și ochii tăi lumină
și inima ei - cer


în palmele-mi aride
Dumnezeu plângea…


Notă: Poemul acesta este răspunsul meu la Scrisoare la un colț