poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Blid de ciolane ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-20 | |
Ești născut să-nfrunți primejdii în urcarea către cer,
Ce-ar fi viața fără ele,doar o luptă ne-ncepută, Prin capcanele întinse ești un simplu pasager Pentru tine viața este o puternică redută. Te-ai născut între primejdii că sunt rostul vieții tale, Le-ai avut mereu în preajmă și alese pe măsură, Că se leagă una de-alta și mereu îți stau în cale Ești oricând cu ele-n luptă și strivește-le cu ură. Ești mereu în suferință ca o toamnă mohorâtă, Parcă-ai vrea să tragi perdeaua pe ferestrele închise, Dar mai speri că poate ziua ar putea să-ți mai aducă O mulțime de iluzii legănate-n pat de vise. Nici nu-ntrebi care-ar fi rostul altui maldăr de iluzii Când pe altele,de-aiurea,le-ai lăsat plăpânde-n ger Să sfârșească ne-mplinite ,nopțile umplând cu ele, Ești născut să-nfrunți primejdii în urcarea către cer. Peste toate e-o tăcere,doară ploaia plânge-n vânt, În destinul tău de-o vreme mai nimic nu se încheagă, Numai zile tot mai triste peste care noaptea rece Se așterne ca o pâclă nedorind să te-nțeleagă. Te întrebi de ce trăirea ți-o dorești nepământeană, Dacă paradoxu-n taină face-o pânză nevăzută, Peste care îți așează doar primejdii și capcane, Ce-ar fi viața fără ele,doar o luptă ne-ncepută. Și privind peste întinderi vezi pădurea coborâtă Care curge peste dealuri și din ochi, încet, o pierzi, Că se pierde-n ceața deasă ca o mare adormită Cu corăbii care-n larguri doar catargele le vezi. Deslușești în depărtare munți cu crestele albite Prinse în încremenirea unui val cuprins de ger, Peste tot plutesc primejdii care vor să-ți fie-alături, Prin capcanele întinse ești un simplu pasager. Peste-o cruce unde plopii plâng pe un uitat mormânt, Nimeni nu-și mai amintește ce primejdii a învins, Doar o umbră-a unei păsări peste crucea udă trece Ca să-i mângâie tăcerea somnului de necuprins. Nici măcar eternitatea nu-i mai știe al lui nume, Că din crucea-i putrezită e-o rostire veșnic mută, Parcă simți cum nerostirea îți patrunde-adânc în suflet Pentru tine viața este o puternică redută. Prin biserici numai sfinții se-ngriiesc de cele sfinte, De treci pragul simți mirosul de tămâie și de mir, Îți lipești de ziduri trupul și în gând ai vrea să urce Să se-așeze lângă sfinții coborâți prin cimitir. Înțelegi că vremea-n care ai crezut că ești un munte Se sfârșește într-o clipă ,ca o floare de petale Și ce lung îți pare drumul întrebărilor mărunte, Te-ai născut între primejdii că sunt rostul vieții tale. Coborând din tencuiala scorojită,veșnic udă, Pe pereți nu-ți-era locul și-ai trecut printre cei vii, Chiar de-i tristă orice noapte,bucuria este taina Să vezi Luna cum răsare și luceferii târzii. Un cuvânt care te-apasă îl rostești că vrei să lege O iluzie de alta ,care-ți stă de mult în gură, Închegându-le în gânduri te simți liber în primedii, Le-ai avut mereu în preajmă și alese pe măsură. Spui în șoaptă-o rugăciune pentru-aducere aminte, Anotimpuri fără milă ca un fluviu curg spre mare, Nu găsești în tine calea să eviți a lor atingeri Și-n pustiul de iluzii simți că moartea e eroare. Ai puterea să-ți duci gândul și să crezi în retrăire Și să treci peste primejdii în ovații și urale, Te-ai hrănit doar cu iluzii înghițite de capcane, Că se leaga una de-alta și mereu îți stau în cale. Prin lumina care intră prin vitralii ,rece,nudă, Crește-n tine doar speranța că-ntr-o ultimă trăire, Ai să uiți acele gânduri ,care te-au trădat o vreme Și-au uitat ca să rostească versul tău în nemurire. Când privești mereu în urmă, vezi o urmă fără sens, Umbra care-o plimbi cu tine ,eul tău nu-l mai îndură, Vezi primejdii la tot pasul care vor să te strivească, Ești oricând cu ele-n luptă și strivește-le cu ură. Ești mereu în suferință ca o toamnă mohorâtă, Peste toate e-o tăcere,doară ploaia plânge-n vânt Și privind peste întinderi vezi pădurea coborâtă Peste-o cruce unde plopii plâng pe un uitat mormânt. Prin biserici numai sfinții se-ngrijesc de cele sfinte, Coborâți din tencuiala scorojită,veșnic udă, Spui în șoaptă-o rugăciune de aducere aminte Prin lumina care intră prin vitralii,rece,nudă. Ești în luptă cu primejdii și strivește-le cu ură, Că se leagă una de-alta și mereu îți stau în cale, Le-ai avut mereu în preajmă și alese pe măsură, Te-ai născut să treci prin ele că sunt rostul vieții tale. Pentru tine viața este o puternică redută, Prin capcanele întinse ești un simplu pasager, Ce-ar fi viața fără ele,doar o luptă ne-ncepută, Ești născut să-nfrunți primejdii în urcarea către cer. Prin lumina care intră prin vitralii,rece,nudă, Spui în șoaptă-o rugăciune de aducere aminte, Coborâți din tencuiala scorojită,veșnic udă, Prin biserici numai sfinții se-ngrijesc de cele sfinte. Peste-o cruce unde plopii plâng pe un uitat mormânt Și privind peste întinderi vezi pădurea coborâtă, Peste toate e-o tăcere,doară ploaia plânge-n vânt, Ești mereu în suferință ca o toamnă mohorâtă. George Nica
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate