Întunecoasă și planturoasă, nepoftită,
s-a așezat noaptea în patul meu
și m-a gonit, să rămână singură.
M-am retras pe balcon și-am văzut
pe largul bulevard ca un canion,
alte victime alungate de ea,
târnuri ciuntite care curățau tenul trotoarelor,
un câine care-și plimba stăpânul,
două fantome de bicicliști obosind pedale,
câteva taxiuri grăbite,
o ambulanță care a speriat liniștea,
pe cer, hepatica Venus clipea ochiul sulfuric
spre roșcatul Marte echipat în fier,
un pescăruș gălăgios plutea peste blocuri
departe de valurile unei mări.
Un țânțar, din raiul lui Dracula,
mi-a înjurat fumul de țigară
care mă apăra de foamea lui.
Clepsidra întunericului s-a răsucit
și noaptea și-a luat alene catrafusele
spre alt meridian obosit.
Pe patul meu, am găsit cadoul ei,
o migrenă de coșmar.
Dimineața și-a ambreiat toate motoarele
între parantezele urechilor mele,
sadic cântec de leagăn.