Oameni buni și frumoși pleacă-n moarte, pe jos,
Într-un zbor meritat, fără niciun folos,
Oameni sinceri și buni nu au timp să mai stea
Printre noi, ce trăim parcă altundeva.

Nu-i cunoaștem, nu-i știm sau îi știm prea puțin
Și pământul e gri, cimitirul mai plin,
Îi vedem doar trecând, parcă nici nu au fost,
Amintirea cu ei ne mai ține-adăpost.

Cu un braț mai înalt, ca o coamă de munte,
Cineva ne ucide-n stupide-amănunte;
Suntem veșnici deodată, eram veșnici și ieri,
Suntem victime oarbe și cerșim grațieri.

Oameni buni și frumoși pleacă fără cuvinte,
Lasă-n urmă tăceri și aduceri aminte,
Oameni sinceri și blânzi, oameni care iubesc,
Se grăbesc să ajungă-ntr-un loc nelumesc.

Noaptea asta e grea. Fă-ne, Doamne, lumină!
Iar ai smuls dintre noi oameni buni, fără vină,
Noaptea asta e grea și subit infinită,
Ne condamni să trăim clipa ei chinuită.

Ce păcat pentru voi, nu e loc pe pământ,
Doamne, schimbă, te rog, negrul deznodământ!
Și ce trist, și ce gol... Ați plecat nicăieri.
Doamne, schimbă, te rog, fă din moarte-nvieri!

Până-aproape de voi ar mai fi doar un pas.
Oameni buni și frumoși, vă salut, bun rămas...

5-6 iunie 2017, Constanța