poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Jamais vu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-01-24 | |
Privind spre cerul înstelat
Într-o oarecare seară Am zărit un licăr tremurat. Căzut pe gânduri am încet, Ce să fie oare? Lumină pierdută de departe Aș vrea să te cunosc. De aduci viață, dornic te cinstesc Dar ce să fac, de vestești moarte? Poate astrul tău ceresc S-a stins cu mult în urmă Ultima-ți suflare, pierdută în eter, Rătăcită, hoinărind prin univers. Atât să mai fi tu oare? Nu!, precis tu ești un soare Ce-ncălzești inimi și lumi. Iar în umbra ta cea caldă Se odihnesc suflete istovite După mulți ani lungi si grei. Cum priveam eu astfel bolta Tare m-am mirat Când mica scânteiuță S-a aprins înflăcărat. O aură de lumină S-a răsfrâns peste ținut Aievea de frumoasă Ca-n al timpului-nceput. Pierdut in transă o priveam Cum învăluie o lume, La fel de mistic precum a apărut S-a și încheiat acea minune. Steaua a mai licărit o data Parcă dorind să-și ia adio Și apoi s-a stins domol Trecând încet în întuneric. Să fi fost totul in mintea mea? Nici in zilele de astăzi Nu știu ce s-a-ntâmplat Sau ce a fost acea lumină Care mi-a dat viata peste cap. De oriunde ar fi venit Acel sclipet călător La mine-n suflet și-a găsit Un cămin nemuritor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate