Mă uit la picături de ploaie care se scurg pe geam
Spatele mi se întoarce pe canapea și-l simt cu niște pene de lemn
Încerc să cuprind orele cu brațele întinse la maxim
Trăim pentru ca alții să nu ne uite prin sertare cu melci
Melci de ploaie fără case și fără umbră.


Fiecare suflet cu casa lui din carne și oase
Epave diurne care cutreiera valurile de nisip
Cu scări întortocheate care zboară, urechi infinite
Mi-e foame și sete de vorbele tale fierbinți
Unde ești? unde respiri cu urme de aburi pe geam?