Eu sunt născut sărac, din pulbere de stele,
Și singur m-am clădit pe boltă ca și ele,
Am strâns în suflet petale de eternitate,
Ce rătăceau tăcute-n galaxie, fără moarte.

Și am ajuns eu vinovat să port blestemul,
De nimeni întrebat de eu îi vreau poemul,
Acum în suflet, petalele culese în etern
Mă stăpânesc și sufletul răcit mi-l cern.

Și sângele și-a mea lumină-acum în veci,
Sunt blestemate-n șoapte să rămână reci.
Și chiar de urlu a mea lumină-n noapte,
Luceafar sunt în veșnicie, fără moarte.