toamna se-ntoarce spre
verdele-putred al pământului
uitate și risipite sunt de-acum
supărările oamenilor

de sub aripa pajurii țâșnind
panțărușul tăie perdeaua de ceață:
uite acolo-i biserica
un cântec liturgic ne cheamă


arome aspre și răcoroase de vinuri
ademenesc călătorii
mironosițele și-au aprins candelele
zâmbind ne luminează cărările


ariciul-păstrătorul de taine
numără zilele
în timp ce Dumnezeu binedispus
stă la povești cu gospodarii