tămâioase cu poetul Ghiorghios Seferis
"Picătură în lac un singur strop de vin și soarele se stinge." Pișcătură de cabernet, tropot prin amintiri luna în ceață. " Tu scrii: cerneala a scăzut marea suie." Citești în gând: valurile
AIAnisoara Iordachecrabul albastru
călătorie pe undele melodioase ale blues-ului... șoapte: norii picură rouă-n cupele tremurătoare ale lalelelor. frecvențe diferite- timpul pe un făgaș de iubire… șoapte: rezonanță- un zbor lin
AIAnisoara Iordachespărturi zentangle
pentru paznicul de noapte de la spitalul de psihiatrie, orice trecător era o plăcuță zentangle tăioasă, care punea în pericol liniștea publică. muta de colo-colo paharele, farfurioarele, șe
AIAnisoara Iordachenuanțele simplității
simplitate- floarea c-un parfum discret de la poarta Raiului. simplitate- ochiul veghetor al discernământului. simplitate- doza zilnică pentru a ieși din labirint. simplitate- o
AIAnisoara IordacheȚesături criptice
Țesături criptice-n Fibrele vremurilor, Dau frunzelor O înfățișare misterioasă De langustă. Timpul-din ce în ce mai aspru, Aruncă povara incertitudinilor pe Stănci bântuite de
AIAnisoara Iordacheversuri stinghere
pe plaja inundată de tăcere, urmele pașilor dezvăluie câteva versuri stinghere - imagini oglindite pe geamul ușilor de la intrare. nu e nevoie să deschizi sipetul, aroma amintirilor
AIAnisoara Iordachecompoziție cu forme biomorfe
structuri biomorfe- piese ale unui puzzle cu reflexe stranii, explorează paradoxul “alegerii” în corespondență cu timpul și violența. “cred că publicul te poate ucide.”- a murmurat
AIAnisoara Iordachesuflet de mamă
pescăruș plonjând printre valuri- în brațele mamei, soarele ei. ~ legănând crâmpeie din visele strămoșilor…- fețe arse de dorul neatinselor zboruri. mama cuvânt cu rezonanță
AIAnisoara Iordacheîn jăgăraiul apusului
toate cheițele-s–ntoarse după marele ceas apocaliptic: dintr-o dată, piețele se prăbușesc; cutremurele au luat-o la vale; tensiunile-s-ntinse la maxim.// luna- agățată de crengile unui salcâm
AIAnisoara Iordachenuanțe neclare
Nici timpul, parcă, Nu mai ține cu noi; Totu-i răvășit de convulsii, De minciună și de teamă. Acul barometrului, Împleticit printre valori non-numerice, Oscilează nebun între Reguli și
AIAnisoara Iordachepișcând corzile orizontului
absențe mătură odăile timpului- nod nedesfăcut în înțelegerea manifestării conștiinței divine. cuvintele- pentru atrofierea senzațiilor, pierd din tărie, alegeri de tot felul prin piața
AIAnisoara Iordacheiriși la marginea câmpului
zilele babei s-au ascuns printre triluri de păsări. alte dorințe animă nestatornicele zoruri; alte ambiții sulimenesc fața realității. //florile cireșului plângător sunt duse de vănt dincolo
AIAnisoara Iordacheacorduri lirice în tetractys
timp umbrit de forța destinului- compromis la răscruce de drumuri flux într-o veghere- puncte linii suprafețe-n arborele vieții cerc rulând în preajma diadelor - rugăciune-n
AIAnisoara Iordacheși-n uimirea greierilor, un sunet de tubă
un martie aspru aduce la streșini al rândunelelor tril.// anotimp al bărbatului cu mâinile arse și sufletul doritor de căldură. priviri oglindesc dorul blândeții. * sub apăsarea cerului,
AIAnisoara Iordachepietrele
vulturul pleșuv privește spre săgeți; războiul-îmbrăcat în haine de gală, nu scapă nicio corvoadă. babuinii- desprinși de pe pereții mormintelor, adulmecă fumul exploziilor. e de bine? e de
AIAnisoara Iordachezboruri deasupra zidurilor circulare
zeul sub mâlul absențelor, tânjește după o zi cu soare... coasa privirii-nfometată seceră tot albastrul cerului brăzdat de păsări gălăgioase. zboruri deasupra zidurilor de piatră- largi
AIAnisoara Iordachecompoziție nonfigurativă
luna-i-nțetoșată; aidoma unor diafane egrete, norii-s răsfirați pritre ramuri. o velință de frunze uscate acoperă veranda. prin aburul cafelei cu vată de zahăr, cățiva stropi de
AIAnisoara Iordachelinii coregrafice
gardianul păcii aripile solzoase-și-ntinde peste noduri de fugă. limbaje simbolice- dezlănțuite într-o inedită gamă de mudre, trezesc furtuna... din vârful degetelor, au înflorit
AIAnisoara Iordachesenzații de arsură
ceru-i amorțit de zgomotele ascuțite ale obuzelor- senzații de arsură pe-ntinsele nisipuri mișcătoare. în cutia de rezonanță a viorii, un țânțar. florile aeriene- din
AIAnisoara Iordachescăpat din grădina deliciilor
pictorului Hieronymus Bosch gustul-amărui al frunzelor roșiatice de arțar, se mistuie-n aroma ademenitoare a dulceții de gutui// indra potolește setea crizantemelor cu picături de
AIAnisoara Iordachetimp spre furtună
năpraznicul- tot mai vânjos, rădăcinile-și–nfige în pâmântul nestatorniciei.// ciclonul ashley aproape de ostracizare. graiul nou-prin rețeaua cristalină a pietrei moqui deschide
AIAnisoara Iordachenoapte-nstelată de octombrie
noapte-nstelată, luceferii tremură-n învăluiri de ape; vârtejuri sclipitoare de lumină deschid portaluri, ducând departe dorințe amăgitoare. frunzele, într-un dans nebun, sunt luate de
AIAnisoara Iordacheprin aburul de cafea
prinzând din zbor pălăriile cu moț ale sunetelor, perseidele alunecă ușor din starea de veghe în somn. deșertăciunea își revarsă durerea prin amărăciunea dezamăgirilor. * apropiați-vă
AIAnisoara Iordachedin toate părțile
din toate părțile, vânturi rebele dezghioacă cuvintele-frunze din copacul cunoașterii, de sens și tâlc. vectorul- regăsirii eternității ființei umane, e mărginit de frică și
AIAnisoara Iordache