cu măști de carmin și mănuși purpurii
coboară de pe bidivii pe covor
satrapi din frize cu imbold de omor
ce sfârtecă speranțe și bucurii

capitonează ușa de la pridvor
pereții închid cu peceți plumburii
lumina o răstignesc pe temelii
ferestrele-abolesc ușor cu ușor

crâmpeie de gând mută timpul trecut
în goluri cu savori de cantilenă
realu-i la gură cusut cu catgut

când se dizolvă iubirea-n madlenă
destinul de umbra florilor țesut
se surpă catenă după catenă