m-am născut ținându-mă de brazi

picurii de ploaie cad pe chipul meu

plesnesc în cascade

mărgăritar

verdele ochilor mei reflectă

cerul


-poarta sufletului și a lumilor-

undeva în spatele irisurilor

adânci și umbroși

lumile cosmosului

posibilități

potențialitate


pășim pe cărări

pavate cu smarald

în jurul nostru izbucnesc din stâncă

șipote vindecătoare

cu buzele însetate

dup-atâtea așteptări

sorb cu nesaț fiecare picătură

curcubeu acvatic


aer apă

tălpile mi-s îngropate

rădăcini solide cuprind trunchiul meu

urcând spre genunchi

urcă-n mine mama

pământul


o simt vibrând

tresăltă-n mine

prin sevă-mi suie precum sângele

prin glezne și prin coapse

în bătăi ritmice

toba pământului


prin coroane violete

raze aurii îmi pârjolesc umerii

simt căldura

îmbrățișare paternă de foc

e tata

soarele meu


mâinile îmi devin crengi șerpuitoare

îmbrățișez avid văzduhul

mă cațăr

coronament alb și mov

prin flori pipăi aerul

respir prin frunze

până dincolo de nori


vibrație olfactivă

prinos de frumusețe

culoare zumzet

adiere blândă de vânt

îmi mângâie scoarța și frunzele

sunt copac în pământul țării mele

nemarginit


metamorfoză minunată

unghile mi se prefac în flori

ciupesc cerul ștrengar prin albine

mierea îmi cară seva

genunchilor

devorez stele împachetate


sunt mai statornic decât luna

sunt mai puternic decât timpul

acum în marea lui aici

între atâtea ape

numai eu sunt

pământ


Mihai Corui

09.Iunie 2011