Amintirea mea de la 11 Septembrie.

Retrăiesc cu spaimă,acea zi.
Ziua cînd Terrorismul s-a instalat ,
Pentru ca niciodată să nu ma-i poată fi stîrpit,
Ziua cînd rațiunea a refuzat a ma-i da crez la gîndit.

Era o zi frumosă de toamnă tîrzie, similară.
Cînd canalul CNN transmitea ceva de necrezut,
Ca dintr-un film de groză ,apocaliptică ,neîntrerupt...
Ca ștearsă la creier,Pun TV la maxim și fug afară!

Vecin bun mă găsește în Spălătorie , calmă.
Pun în mașină paltonul de iarnă.
În grabă acesta a fost jertfa, În șhoc,și de frică
Văzusem la televizor zăpăcită;

În cîteva minute paltonul devine zdreanță de păpușă.
Apoi fug acasă și îm-i cer iertare,ca o pisică,cu coada între ușă.
Și totuși num-i venea a crede fuse realitate sau fantesia mea le coace!
Deatunci la 11 Septembrie în memoria celu-i care din ruine ma sunat.
Ne vom bate pînă la ultimul,ori încheiem pace imediat?!