Pe sub poduri reci de piatră,
Cu buchete de fiori,
Trec femei cu părul galben
Despletit la primii zori.

Pe-o lumină pâlpâită,
Din vechi turn de catedrală,
O Madonă însingurată
Varsă lacrimi de beteală.

După o noapte a așteptării
Calmă, sacră și tăcută,
Solzi fierbinți de lumânare
Neagră lespede sărută.

Prin arcade mari de piatră,
Cu buchete de albe flori,
Trec femei cu ochi albaștri
De trei ori la primii zori.

Părul blond îl fură vântul
Și-l întoarce vâlvătaie,
Ochii lor scapără cerul
Pentru o lacrimă de ploaie.