Adâncul

Până când...
până când să îndure
îngenunchiată pădure?
Tot mai săraci
ciuntiții copaci.

Sărmanelor mame le plâng
vlăstare pe umărul stâng,
tânjind ce mai rămâne
din codrul de pâine
zvârlit în traistele sparte,
tain, în spinări cocârjate.

Haita-i întoarsă-n secure,
pădurea de ceruri să fure,
uită de rădăcină,
de vlaga seminței
tot plină.

Rămâne adâncu-n ogor
vindecător.
Zidiri de ceruri nu mor
în botezatul odor
de sfinții și drepții copaci
din sevă de daci.