Poemul a ramas neajutorat defazat
asteptand rabdator
ca pe un autobuz
luna care nu indrazneste sa scada

invelita in haine de casa
(mult la suta bumbac,
mult la suta rugina)
imi rastorn viata
si-o las sa atarne pe geam
tinand-o cu indoiala de coada

si plang ah plang
(aproape uitasem) Poemul
in numele acestei despartiri de rutina -
lacrimi banal-sarate care se fac
(dupa algoritm) nestemate
se aduna toate si scanteiaza
promitator-ademenitor ca niste licurici
o gloata dezarticulata de poeme mai mici
sterile si perfect traductibile
(toti pentru unu)
'sa vina
sa vina!'

brr le alung croncanitor
nevermore, nevermore
nevermore!
si ma scutur de ele-balast
fire-ar lor ceasul nefast
treispe vineri
le leg repede de gat cate un bolovan
(diamantin-cizelat) de retineri
le arunc si le-nec unul cate unul (cate unul
si cate altul confundate aplatizate)
in apa laptoasa
de hartie velina

pre unde nu mai ranjeste decat
primitor si concav
ca o trapa in filigran
luna plina.