poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2813 .



sărăcie și dragoste...
personale [ ]
carte; exil în durerile altora

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Dumov ]

2009-02-21  |     | 



peste iarna lacrimogenă
sărăcia aducea îndoieli și ispite
mulate pe corpul neatins
al virginei de la colț
și uneori pagube
la regia de curent că doar
știți cum se fura curentul
cu discul magnetic
sau bucățica din filmul orwo
developat de fotograful
de duminica care-și făcea veacul
lângă statuia eroului necunoscut
din parcul central...

sigur că da...

scările roase de pași
aduceau spaima atunci când
cititorul de ceas striga molatec
curentuuuuuu...
inofensivi pe moment
oscilând între teamă
și senzația de rău
ne înghesuiam lângă pat
sub întunericul ferestrei
cu geamul fisurat și înfulecam
din pâinea cu untură de porc primită
de la mătușa din partea mamei care
locuia sub buza unui deal dntr-un sat

în aplecare pe umărul mamei
tata încerca o altă atingere

când zgomotul de pași dispărea
dincolo de geamul prins
cu ziare vechi
plesnea lumina și
curgea printre crengile
pomului de iarnă în care
atârnau câteva lumânări și
vreo douăsprezece nuci
învelite în staniol argintiu și roșu
și tata zâmbea ca atunci când
îmi pictam picioarele cu noroi
și-mi curenta urechile cu palma
lui mare și scorțoasă...

cuvintele mi le stăvileam cu lacrimi
se producea o milă de copil și mama
mă ademenea cu plăcintă
o plăcintă sfidător de subțire încât
trebuia să-mi modific trupul
respiram anotimpul din pom
și-mi bucuram gândul cu dorințe
sculptând un moș cu barbă lungă și albă
și mulți reni aducând în sanie
o păpușă pentru sora mea
o pălărie pentru tata un ștergar alb
cu franjuri pentru mama și o pușcă pentru mine
ca să nu las lumina să plece...

doar atât...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!