Teodor Dume

Mamă, de ce ai plecat în lumea de dincolo în timp ce noi, copiii tăi, visam că suntem în brațele tale și nici chiar moartea nu te-a auzit când ai închis ușa încet transpirația mâinilor mele

Țin în mână certificatul meu de naștere un petic valid al existenței mele și mă gândesc la durerile mamei - parte din mine trag cu ochiul la tata dar nu zice nimic oscilez între vis

Tremur ca și cum mi-ar fi frică de umbra pitită sub fereastră. îmi țin respirația s-o aud când trece pervazul trag pătura peste mine și încet mă întorc de pe o parte pe alta aud

Trupul meu a fost gândit ca după câteva bătălii cu sinele să depună armele discret o să sune retragerea pentru a face loc altor trupuri pregătite de drum - un drum pe care doar se

Nu aș schimba nimic în mine nici chiar inima care uneori simt că nu-mi aparține pare un străin care bate din poartă în poartă pentru un loc de odihnă dar cui să-i zic Dumnezeu este ocupat

Ești prea bătrân ca să mergi mai departe oprește-te la capătul anilor șaptezeci Dumnezeu nu mai face calcule este prea ocupat ca să-ți mai numere încă vreo douăzeci privește și ascultă

sunt petecul umbrei mele ce nu mai poate fi folosit la nimic nici măcar la peticitul umbrei celorlalte lucruri care au fost și nici nu mai pot să reproduc din spațiul prin care am

Cuvintele vin unul după altul din atelierul unde se împletesc literele pentru cuvântul Om nimic suspect decât o majusculă aflată de dinaintea altei litere sau un traducător care a

Am îmbătrânit asemenea ceasului atârnat de cuiul intrat în peretele scorojit din casa bunicii cu toată puterea rămasă în mine mă trag înspre umbra lăsată de ultima rază a soarelui ascuns

Moartea mea are ochii negri ca ai unui corb rătăcit în văzduh știu că mă caută am închis ușa să nu mai poată intra dar i-am lăsat un bilețel sub prag unde deseori lumina se ceartă cu

Pe valiza de armată a lui tata bine pitită într- un colț al podului de pe casa bunicii au mai rămas câteva urme de vopsea verde şi o sculptură de briceag pe o inimă ştearsă de vreme în

în închipuirea mea trăiește o mamă sigur e mama face parte din mine dimineața la amiază și seara când vorbesc cu Dumnezeu își pune capul între palme și mă privește tăcut din ochii

Mama mea era cea mai bună mamă din lume seara după ce tata aprindea lampa de petrol ieșea în pragul ușii din lemn îmbătrânit atacat și el de carii și ne striga pe fiecare pe nume "haide

niciun simptom și nicio durere căzută în mine și zdrobindu-se ca o piatră liniștea imortalizează tot ceea ce am fost ca un orb îmi pipăi cicatricea și mă strig încet nu-mi răspunde

când m-am privit ultima oară lipsea ceva din mine sub cicatricea aceea rămasă acolo de ceva vreme simt furnicături ultimul război pe care l-am purtat cu mine însumi a fost în primăvara în

corpul meu e un templu în care intru dimineața la amiază și seara pentru dezvelirea sufletului această golire e un ritual și îl practic în spațiul în care doar iubirea coboară odată cu

nu am aflat niciodată de ce tata plângea în somn și de ce își ținea mâinile sub cap în aceeași poziție noapte de noapte poate că mamei i-a șoptit înainte de a stinge lumina când îi

Dragii mei! Am ajuns pe creasta celor 69 de ani trecuți și iată-mă trecând pragul celor 70. Nu știu cât de bătrân sunt pentru că și anotimpurile ne mint. Știu doar că pe mulți dintre voi v- am

acolo unde am vrut să ajung și nu am ajuns cineva cotrobăie sub albastrul decupat se vede Dumnezeu aplecat peste o carte zadarnic mă prăbușesc pe genunchi și-l rog să-mi spună de ce nu mai

limba de clopot sprijinită-n păianjen - sat aproape gol

când îți vine timpul calci pe întuneric ca pe o iarbă cosită prea devreme primăvara o altă realitate respiră din tine e ca și cum ai traversa strada simțind umbrele altui anotimp nu te clatini

mama n-a murit am văzut-o în vis frământa aluatul pentru praznicul bunicului plecat cu o zi înainte de Crăciun m-a privit cum priveşti lumina din felinarul abia aprins apoi a

n- am scris mereu despre mine sau despre umbrele ce se înghesuie în spatele meu în plină amiază ci și despre alte gesturi am creionat durerile altora și m-am bucurat atunci când a fost