Dacă aș fi o culoare
azi aș fi vișinie
de la sîngele care îmi țîșnește
după aș fi galbenă
ca tristețea care mă copleșește
roșie
de la toată dragostea care o port
maro
de la pămîntul în care mă întorc,
paleta mea n-are atîtea culori.
ale voastre sînt albastre
de la seninătate, liniște
verzi, de la putere, poftă de a trăi
nu-i pic de gri pe cerul vostru înstelat,
nu se închid, se deschid către lume.
nu știu cum voi scrieți atît de frumos,
eu mă împleticesc în limbă-mi
și sînt omul unei singure idei
care iubește vulpile