poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 242 .



Sleeping Giant
personale [ ]
Din cartea: Junction point

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danalachi ]

2023-01-09  |     | 



29 decembrie, 2022,

Thunder Bay, On,

Dragă Maria,

Sărbătoarea vieții lui are loc mâine seara. Din păcate nu putem înregistra ceremonia.

Leif a trecut prin apartamentul lui și vrea să păstreze gheara de urs.

Îmi pare rău.

Înțeleg, și-ți mulțumesc că mi-ai scris.

Gina: va fi o seară grea.

Mă întreb dacă am puterea să accept.

Nici eu,

dar mă simt împăcată. Încă îl simt în jurul meu. Mă face să cred că în realitatea realității nu părăsim niciodată pământul,

doar corpul are motivele sale să plece,

poate nu mai vrea să ducă greul,

posibil are propriile treburi pe care noi nu le vom cunoaște niciodată

iar sufletul

de parcă ar fi raze eliberate de funcția de a ține soarele pus laolaltă, se ușurează, bucuros

intră-n alte corpuri,

intră-n cei pe care de când lumea și pământul ia atins cu lumina sa.

În ultimul timp am simțit cum suflarea sa își pregătea culcușul în preajma ființelor ce au deschiderea.

Pentru că în sfârșit este liber prezența sa este peste tot și în toate, mai ales în cei care au lucrat cu el și l-au cunoscut zi de zi pentru grigile sale trupești, spirituale și mentale.

Cât de simplu este totul până la urmă când de fapt doar corpul pleacă,

este atât de evident cum se dizolvă

iar sufletul nu pleacă absolut nici unde,

rămâne

stăpânul credincios vieții de aici,

credincios florilor, vântului, albinelor,

soarelui,

aerului,

credincios oamenilor,

În ultima vreme îmi spunea: corpul meu numai reține sarea.

Altfel avea vocea veselă, jucăușă:

- crezi că vine să te ia?

- Nu cred că există vre-o putere care poate să mă ia de aici.

Moartea este cea mai mare iluzie omenească,

cea mai mare formă de compensare pentru ce nu putem înțelege, nu putem face sens, pentru ce nu putem avea.

Noi vrem să avem totul și totul să aibă sens (omenesc)

pe când lucrurile pur și simplu sunt făcute să existe în voia lor,

în largul lor să vină și să plece

Am rămas dusă pe gânduri iar el a început să-mi povestească despre mama sa cât de frumoasă era,

Gina: am să cred și eu cu tine pentru că de când a plecat îl simt mai viu ca oricând,

mă-nvăluie cu blândețea sa, liniștea, îi simt inima cum încă bate, căldura palmelor.

Încep să-mi dau seama cum abia acuma relația noastră cu adevărat începe.

...


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!