În fiecare minciună există fărâme de tenebre, necinste, înșelare și insidios și dacă am strânge toate categoriile de minciuni am construi non-dialectica minciunii cu non-raționamente și non-adevăruri care poate face prozeliți și corifei printre oamenii duplicitari având apetență la minciuni și idiosincrazie la adevăruri.
Minciuna este negativă, fiindcă neagă pro-urile vieții înțesând-o cu non-uri, iar adevărul este pozitiv, fiindcă eliberează libertatea din coerciții și lumina din tenebre și pe fundamentele lui sunt construite științele.
O minciună în plus adaugă încă un element negativ la non-dialectica minciunii.
Tot ce e supus adevărurilor e veridic, verosimil, obiectiv și imparțial, iar tot ce e vasal minciunilor e iluzoriu, derizoriu, mistificat, deformat și parțial, căci adevărurile întregesc și convertesc căutând conexiunile cu postulatele, pe când minciunile divid și pervertesc și în umbra lor stau interesele meschine.
Omul e supus influențelor de tot felul și are nevoie ca entitățile sale mentale să fie active tot timpul, pentru ca prin colaborarea lor omul să discearnă ce e bine și ce e rău, ce e pozitiv și ce e negativ, ce e benefic și ce e nociv.
Un om măcinat de antiteze și contradicții își pierde configurațiile întregului considerat ca sistem uman, iar totul se dezmembrează în părți disparate superflue și acesta devine netot.
Când entitățile interioare sunt trecute pe Off se prefigurează nimicnicia care împrăștie 0-urile similare cu golurile în ființa epuizată, sleită și surmenată, cu voință nulă ca urmare a carențelor de energie pe care nu le mai furnizează entitățile dezactivate.
Când toate entitățile se sincronizează și funcționează în mod optim, apare în ființă prea-plinul manevrând maximul cu funcție de multiplicare, augmentare și inflație care creează între coordonatele vieții asimptota și hiperbola.
Să ne clonăm a fi-ul în sumedenie de a fi-uri pentru a avea mai multe oportunități, posibilități și trasee destinale și pentru a sări dintr-un a fi devenit tern în alt a fi care înglobează atractivitatea, fascinația și magnificul.
Dacă am trăi în același timp în miriade a fi-uri, am evolua la stadiul de demiurg planetar și am experimenta exhaustivul, desăvârșirea și ubicuitatea.
Prin ființarea concomitentă în miriade a fi-uri umanitatea ar fi în noi, am multiplica de n ori mintea planetară și toate vocațiile adunate ar crea un eclectism planetar cu valori augmentate de miriade de ori depășind capodopera unui singur om.
Să ne clonăm trecutul pentru a ne împrospăta și a ne augmenta amintirile din care memoria selectivă a aruncat unele întâmplări trăite în neant, pe altele le-a trunchiat și sintetizat și doar câteva și-au păstrat forța relevatoare.
Să clonăm prezentul pentru a multiplica o zi de n ori și astfel am trăi-o în n moduri cu n activități și n întâmplări ; astfel am intui perenitatea prin multiplicarea de n ori a intervalului existențial.
Să ne clonăm viitorul pentru a-i mări amplitudinea și dimensiunea de n ori și pentru a-i multiplica variabilele construite în prezent din sensuri motivaționale și evolutive.