acum e momentul acela în care o mână
trage perdeaua peste asfințit
așa se cade
când ultima pagină a unei cărți bune
închide în tâmpla fiicei grădinarului încă o grădină mare
ca toate celelalte minuni ale lumii

eu mă întorc între perne bătătorite
mă rotesc în cadranul pătrat al camerei mele
mulțumită că nu sunt imponderabilă
că am o formă vie și călcâiele bătute în cuie pe podea
și mă întind
cu un picior mai scurt decât celălalt
cum au fost și amanta regelui soare și churchill și alții importanți
într-o lume procustică în toate încheieturile

în altă zi cioclii îmi vor lua ca lui cristos
stropul de amprentă sfântă de pe cearceaf