(Interesant, cred, acest interviu pentru anul 1999, dar văzând scandalurile cu dosarele și securiștii, bașca declarația recentă a lui Pacepa despre cuplul Ceușescu-Castro traficanți de droguri, autodenunțul lui Sorin Roșca Stănescu, am crezut interesant să-l redau și pe net. Totul s-a petrecut la Casa de Cultură din Roșiorii de Vede, director pe atunci prozatorul Florin Săvoiu- voi posta și un interviu cu acesta și Stan V. Cristea în curând. Interviul îl voi reda în forma prezentată în primul volum din « Dialoguri convexe ».Poate inspiră pe cineva și vine cu lămuriri suplimentare s-au reliefează neadevărurile din răspunsurile lui Radu Tinu)


▀▄▀▄▀

Timișoara...NO COMMENT. Zece ani de la evenimentele din decembrie 1989. Mistere, minciuni, adevăruri. Radu Tinu (nu l-am cunoscut înainte), militar cu atribuții în securitatea statului, căruia i s-a inoculat că sunt lucruri cu care va merge în mormânt, lucruri ce, susține el, ar dăuna mai devreme sau mai târziu României.... Lucreția Tinu, soția care a suferit timp de 717 zile..."Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, și judecata aceasta se va face cu privere la tot ce este ascuns, fie bun, fie rău"... (fragment din textul meu de prezentare la Radio Impact al interviului cu Radu Tinu)
Roșiorii de Vede, 18 februarie 1999


A. G. V-au dat lacrimile pe bune?

R. T. Da. Am venit în Roșiori în 1974, pe 1 iunie. Și după atâta timp, iată-mă din nou aici. Cu prieteni care nu m-au uitat. În orașul care s-a construit frumos, dar parcă puțin cam neîngrijit. Aici am lăsat tinerețea mea. A fost o piatră de încercare. Nu eram însurat și nu aveam prea multă experiență. De aceea sunt emoționat. Scuze...

A. G. Haideți să dăm cărțile – s-au cartea pe care ați scris-o, « NO COMMENT », - pe față. Ce rol ați avut în declanșarea evenimentelor de la Timișoara?

R. T. Acea perioadă m-a prins în plină ascensiune profesională. Atunci mi s-au tăiat aripile. A fost perioada de cruntă detenție. Ilegală. Dus din penitenciar în penitenciar, ca pe un hoț notoriu.

A. G. Nu prea cred. Doar aveați o funcție importantă?

R. T. Eram prim-adjunct al Securității din Timișoara. Mă ocupam cu informațiile coordonând servicii mai speciale. Eram unul dintre puțini care recrutau și depistau agenți străini. Spre exemplu, Laszlo Tökes era foarte atent urmărit de serviciile secrete ungurești și americane, și aceasta pentru că Ceaușescu trebuia să cadă. Se căutau "detonatori" pentru debarcarea lui. Se încercase la Iași, dar nu se reușise. Întotdeauna trebuie să existe un Cozma sau un Tökes. Fără ei nu pot fi astfel de evenimente. Păcat că trecerea s-a făcut brutal. Cu morți, cu răniți, cu... Nu trebuia să se întâmple așa ceva. Cum au ajuns armele în mâna populației? Armament nu a fost la populație. La Timișoara a fost o revoltă populară spontană, apărută pe fondul unor nemulțumiri. S-a aruncat cu pietre, cu cocktail-uri "Molotov". În schimb, militarii au făcut uz de arme atunci când au fost loviți și provocați. Pe 18 decembrie, dimineața, erau 42 de morți. Din această data nimeni nu mai trebuia să moară. După 22 decembrie au pus mâna pe arme toți psihopații, iar ce a urmat știm. Însă, cum a putut fi lăsat acest personaj straniu, generalul Militaru, agent KGB, să apară la televiziune și să comande unități armate și pe cetățeni? Ca să ne apărăm? De cine? Nici el nu știa. Este inadmisibil. La Timișoara până și femeile de serviciu au fost arestate. După 22 decembrie nimeni din securitatea timișoreană nu era în libertate. Au murit o mie de oameni. Pentru ce au fost omorâți copiii de la Otopeni? Pentru ca Silviu Brucan și Cico Dumitrescu să comande prin televiziune și să facă afirmații de oameni nebuni? De ce s-a grăbit executarea lui Ceaușescu? Ceaușescu a fost reținut în ziua de 22 decembrie, ore 17,00. La televiziune, după această oră, se spunea că Ceaușescu este zărit prin diferite locuri din țară, fără nici un suport. Cel care l-a predat pe Ceaușescu este colonelul Dinu, adjunctul securității din Târgoviște. Execuția a fost o crimă. Decizia judecătorească nu a fost definitivă. Ei sunt ucigașii care ar trebui să răspundă penal. Cum este posibil ca o femeie de 70 de ani să fie legată cu frânghia și împușcată în ziua de Crăciun? Oricât de rea ar fi fost Ceaușeasca nu putea fi omorâtă atât de brutal, mai ceva ca în țările din Africa.

A. G. Dacă țineția tât de mult la români, de ce țineți ascunse adevăruri ?

R. T. În dosarul Tmișoara era adevărul, dar pe nimeni nu a interesat. Ei voiau să ne țină pe noi închiși. Este inuman. Șase luni să ții niște oameni arestați, cu deșteptare la cinci și stingere la douăzeci și două? Þinuți în celulă de doi pe doi metri, fără haine ? Au făcut-o să nu putem fi liberi. Spre exemplu, acolo era generalul Vlad care știa, și știe multe. Teodorescu Filip, adjunctul spionajului... Din păcate cu timpul dispărem. A dispărut generalul Macri, care știa enorm de multe. A murit profesorul Tatu, care era ministru de externe în acea perioadă. A fost omorât Ceaușescu. A murit Militaru, care trebuia anchetat. Ceea ce se face cu Stănculescu la această oră este o mascaradă. Să mi-l dea mie pe Stănculescu să-l anchetez... Și atunci vom vedea cum stau lucrurile. Asta este justiția actuală.

A. G. Ați afirmat că Pacepa este un trădător. De ce?

R. T. Pacepa a fost, și va fi, un trădător. De la Iuda încoace toți care au făcut acest lucru împotriva propriei seminții sunt trădători. Ceaușescu tot 100 gr de cașcaval a mâncat după ce a trădat Pacepa, pentru că era diabetic. Noi am mâncat mai puțin, pentru că a adus pagube sistemului de securitate. Eu am recrutat foarte mulți agenți, și pe Tökes, dacă poate fi numit astfel. Eu am avut pe cineva care, fiind la post undeva în Occident, a aflat că Pacepa a trădat și știind că trădătorul îi cunoștea activitatea a făcut infarct și a lăsat pe drumuri doi copii. Și acum îl facem erou? Pacepa este un trădător, nu merită să i se pronunțe numele în ziar. De ce Sorin Roșca Stănescu face ceea ce face? Pacepa a fost sub jurământul României nu al lui Ceaușescu. A fost militar. Cum poate fi reabilitat un asemenea om?

A. G. Există un "frecuș" între vechea gardă a serviciului de informații și noua gardă pentru ocuparea unor poziții cheie ce pot controla anumite pârghii politice și economice?

R. T. Nu! Eu țin mult la această instituție. Și acum cu mare drag încerc să-i ajut când se poate. Pe mine mă doare că cei care conduc această instituție nu spun răspicat ce vor. Mulți refuză să ajute această instituție. Pentru mine este egal cu zero. Băiatul nu o să-l las să se facă ofițer de informații. Fata este stundentă la Facultatea de Medicină, deci nu o să aibă tangență cu această profesie, dar mă doare că România și serviciile noastre secrete sunt marginalizate. Ce, noi nu avem voie să culegem informații despre alții? De ce numai francezii, americanii și alții despre noi? Ce, suntem mai proști? De fapt serviciile de informații sunt dueluri între minți agere.

A. G. De ce ați numit cartea « Timișoara...NO COMMENT »?

R. T. Pentru că am fost rău, într-un fel. O răutate care s-a datorat suferințelor celor doi ani de detenție. Eu nu mi-am spus părerea ci am enumerat documentele Procuraturii Militare, justiției militare și comisiilor parlamentare cu trimitere la persoană, loc și moment. De aceea NO COMMENT, pentru că las cititorul să înțeleagă el. Mi-ar fi ușor să spun că au fost teroriști, cum erau în mintea bolnavă a lui Cico Dumitrescu. Nu au fost teroriști! I-au creat ei, cei câțiva care au fost acolo și va trebui să răspundă pentru moartea oamenilor.

A. G. Nu știu ce să cred, dar am impresia că prin această carte încercați să faceți o diversiune privind aflarea adevărului despre acele zile.

R. T. Nu cred. O primă reacție a fost a organizației de revoluționari "Altar", cei arestați în noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989. Eu am trăit între ei, acolo. Și deși sunt foarte mulți revoluționari, eu vă spun că majoritatea au furat. Erau niște hoți, nu eroi ai revoluției. La poliție, în noaptea de 16 spre 17, era un caiet studențesc în care era trecut fiecare cu ce a făcut. De ce le este rușine să-l arate? Unde este acel caiet? Toți 700 care au fost arestați au fost băgați la un loc și apoi scoși. Nu zic că toți au fost hoți, dar o bună parte așa au fost, iar acum se pretind revoluționari. Sunt oameni care au dat sute de mii de mărci pentru un certificat de revoluționar. Puteți să-mi spuneți că un individ care iese dintr-un magazin ținând în mână un pantof de un fel și altul de altfel nu a furat? Și a făcut asta ca să strige "Jos Ceaușescu?! Să fim serioși! Dar sunt unii oameni care au murit ori au trecut prin condiții deosebite ce justifică un astfel de statut, de revoluționar. Din cei care au murit la Timișoara, 7 sunt nerevendicați și acum. Eu cred altceva despre acest lucru și anume că aceștia făceau parte dintre agitatorii mulțimii, dar nimeni nu are interes să se facă lumină în acest caz.

A. G. Sunteți, adică așa lăsați să se înțeleagă, pe linie moartă ?

R. T. Nu. Radu Tinu este un pensionar care dorește să-și vadă copiii realizați. Fata este anul cinci la Facultatea de Medicină, băiatul este student la drept. Situația este grea și pentru Radu Tinu ca și pentru ceilalți cetățeni ai României. Acum lucrez pentru două firme nemțești. Am în lucru un volum de eseuri în care aș vrea să prezint un anumit punct de vedere despre dosarele de securitate, ce reprezintă securiștii ?, ce vor ei ?, câteva idei personale despre politica economică a României. În rest...