poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Lascaux ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-06-11 | |
368
Locul actiunii: 368 Personaje principale: Mustaciosul-vorbeste mult îi place să se audă și caută aprobarea asistenței. gesticulează cu afabilitate. O față buhăită și congestionată de băutură – oricum, e afumat. O mustață pe oloi Cică are 37 de ani și e buzoian. Personaje secundare O băbuță senilă, inofensivă, care cade în plasa mustaciosului (victima). Un moș constipat și semi-doct. Femeia-bărbat, cârcotașa cu puseuri isterice. Toate cele trei personaje, în relativ semicerc față de mustăcios. Eu, într-o poziție ușor centrifugă, de observator fără voie. Tema: credință și pocăință. Subiecte colaterale: de sueta subculturala Mustață: Credința e totu-n ziua de azi! Femeia-bărbat: Rahat! Mustață: Că ce faci cu banii dacă n-ai credință? Băbuța: Așa-i, cu credință se poate orice. Mustață: Nu-i așa, doamnă? C-așa zice și preotu meu... Că d-aia m-am gândit eu să mă pocăiesc. Femeia-bărbat: Ce să-ți povestesc! Mustață: Și s-apuc calea sfințeniei! Femeia-bărbat pufnește. Mustață (către băbuță): Da să știți, doamnă, că nu toți cu credință au și putere. Băbuța (tâmp) Aveți dreptate. Mustață: Adică eu pot să cred, să citesc Biblia, să respect poruncile, da nu e musai să am chemare... Băbuța (rezervată) Așa e, nu toți care au chemare sunt credincioși. Mustață: Nu, invers. Adică poate sunt slb și păcătuiesc, deși eu cred în D-zeu. Femeia-bărbat: Crezi de te-ndoi! Mustață: Acu să vedem, am vorbit și cu popa nostru, mă duc la călugări... Sper să reușesc... Să mă țină... Băbuța: Să dea D-zeu! Mustață: C-așa, eu am citit Biblia de câteva ori și-am înțeles-o... Chiar aseară am recitit ispitirea lui Isus, cum s-a dus el în deșert... c-a avut putere, nu ? Să reziste lucrărilor diavolești. Femeia-bărbat: Doamne, de ce-o fi trebuind s-ascult ce zice analfabetul ăsta? Mustață: Și pe-ormă pildele, și poruncile, să nu furi, să nu minți... că eu nu fur și nu mint! Toate evengheliile le-am citit, Matei, Ioan... Băbuța: Luca... Mustață: Le-ați citit și dumneavoastră aseară? Băbuța: E, mai citesc și eu... Mustață: Nu-i așa ? Că vă văd mai citită ! Femeia-bărbat: Cum să nu ? Poate mai senilă ! Mustață (către femeia-bărbat): Cum ziceți dumneavoastră, doamnă... Că eu am un necaz. mi-a murit un văr bun, acu două zile. Băbuța: Vai, săracu de tine ! Moșu: Da ce-a avut ? Mustață: E, de necaz... Și-avea numa 42 de ani. Cu 5 ani mai mare ca mine. O fată de băiat ! Da l-a-nnebunit mă-sa la cap să se însoare... Da el nu și nu, că nu mai vrea, c-a mai fost însurat. E, și-a găsit pe una care... cum se zice... era de fapt cuplată cu altul. N-a știut și când a aflat a venit acasă și-a băut... Femeia-bărbat: Sigur ! Un bețiv ordinar ca și tine ! Și analfabet pe deasupra. Mustață: A băut chestie de-aia, cum îi spune... Femeia-bărbat: Șoricioaică ! Mustață: Ajutați-mă, doamnă, că vă văd mai gospodară, chestie de-aia care se pune la porumb să macereze... Moșu: Votcă! Băbuța: Palincă! Mustață: E ceva roșu! Moșu: Otravă, ce mai ? Mustață: E, a băut și-a căzut pe loc. Mort. Băbuța: O fi fost bolnav de inimă! Mustață: Necaz mare ! Da asta m-a întărit în credința mea și m-am gândit cum o fi viața de călugăr. Să mă trezesc dis-de-dimineață, să văd răsăritu, să mă gândesc la suflet și să iau pe răcoare o gură de aghiazmă... Femeia-bărbat: De țuică! Mustață: Bună și aia ! Curată ! Și-așa, doamnă, dumneavoastră aveți copii ? Băbuța: Am o fată, da-i mai mare decât tine. Mustață: E, cu cât să fie mai mare ? Băbuța: Are 50 de ani, acu se pensionează. Vrea să-și găsească serviciu pe la vreo poștă, ceva, că n-o să se ajungă cu pensia... câteva ore pe zi, că nu mai poate nici ea. Știi mata pe cineva ? Mustață: E, știam eu pe cineva pe Ștefan cel Mare... Băbuța: A, nu ! Prin Drumul Taberei. Și sa fie de stat. Mustață: Nu prea cunosc, doamnă, eu sunt de fel din Buzau... Femeia-bărbat: Moldovean împuțit ! Mustață: Da dumneavoastră, doamnă, câți ani aveți, dacă nu vă e cu supărare ? Băbuța: Nu mă supăr, de ce ? 78. Mustață: Doamnă, vă rog să mă credeți că nu arătați ! Femeia-bărbat: Sigur, acu fă-i și curte ! Babă senilă care stai de vorbă cu analfabetul ăsta ! Mustață: În zilele noastre nici nu mai știi în cine să te încrezi... Băbuța: Așa-i ! Mustață: Cine are credință și cine nu, cine respectă scripturile, cine nu păcătuiește... că eu respect toate poruncile. Să nu mint, să nu fur... Mă rog, nu chiar pe toate ! Da mă gândeam... la chestia aia cu palma și cu obrazul. Moșu: Adică să tragi o palmă și să ți se întoarcă și celălalt obraz ? Mustață: Exact, domnu meu ! Femeia-bărbat: Acu oi vrea să ne iei și la bătaie ! Mustață: Mă gândeam eu... ce-ar fi să mă duc la preotu nostru și să-i trag o palmă, să-l bumbăcesc de să-i sară fulgii... să văd cum reacționează... să verific: îmi întoarce obrazu ? Femeia-bărbat: Îți crapă capu ! Vociferări. Băbuța: Mă rog ! Mustață: Așa, de curiozitate ! Băbuța (schimbând vorba): Și zi, nu prea cunoști Bucureștiul... ? Mustață (dulce): Dumneavoastră sunteți bucureșteancă get-beget, bănuiesc... Băbuța: Da. Mustață: Și ați apucat alte timpuri... L-ați prins cumva pe celebrul... inegalabilul... căci nu e nimeni care să se poată măsura cu el... Femeia-bărbat pufnește exasperată. Mustață: Pe actorul ăla care o ținea num-ntr-o caterincă și mișto-uri... Moșu (ghicind): Tănase ! Mustață (ușurat): Așa, Tănase ! A murit prin 34, sub ultimul rege... ăăă... Mihai. Pare-mi-se tot de infarct. Moșu: Nu, dom’ne, greșești, în 42, după ce-au intrat rușii. Și i s-a tras de la scheciul cu ceasurile. Și-a prins ceasuri peste tot, multe, la mâini, la picioare. Își bătea joc de șnapanii de ruși. Mustață: Așa, vedeți, lui îi ardea tot timpul de caterincă. Femeia-bărbat izbucnește într-un râs nervos. Mustață: Că s-a și făcut o piesă celebră, mult admirată de mine și de toți conaționalii mei, pentru că merită, dom ne, toată admirația ! A jucat actorul ăla care a murit, Caramitru. Moșu: Caragiu. Mustață: Așa, Caragiu ! Tot problema asta o trata... Nu-ș cum se numea piesa... poate m-ajutați... Actorul și idioții, parcă... Femeia-bărbat: Idiot ești tu ! Mustață: Așa, actorul și idioții ! Frumoasă piesă ! Și spune totu despre vremurile noastre. Eu: Atunci, poate, actorul și mafioții ! Mustață (iluminat): Așa, absolut, actorul și mafioții !
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate