poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2204 .



Sclipiri ftizice (partea III - sfarsit)
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adia ]

2002-08-03  |     | 



“Scoala-te, copila, n-ai sarutat mana tatalui tau az!” – rasuna o voce aspra.
Se ridica prin fortari nenecesare si-si lipi cu smerenie buzele de coltul mesei apoi pica acolo in inconstienta. O trezi un glas dulce, legat dureros de o amintire ferice:
“Hai, copil drag, nu mai dormita, te-asteapta viata!”
Si bratele lui ii invaluiau trupul subtire. Tresari ridicandu-se rapid de data aceasta fiind manata de porniri fericite. Zambea cautandu-l cu ochii, incerca sa ii mai desluseasca pentru o clipa glasul…dar nimic. Se lasa sa cada in genunchi pe podeaua odaii, zgariindu-si picioarele si chiar daca firicele subtiri de sange I se scurgeau pe pulpe, cine le mai lua in seama rostul? Poate ca are sa I se scurga viata prin crapaturile pielii si-ar scapa mai repede de chin.
“Hei, tu de colo, ce faci cu florile mele?”
O aroma proaspata ii patrunse in nari si zambi chicotind, incercand s-o rupa la fuga, dar uitase ca scaunele nu se pleaca sub pasi precum firele de iarba si se prabusi molatec dupa ce intalni unul in cale. Zacu asa cu fruntea zdrobita o perioada relativa de timp cand ridica speriata capul: trebuia sa ajunga cat mai repede la bacanie sa ii cumpere piersici tatei. Isi arunca in graba haina pe ea, se repezi spre usa, dar cand s-o deschida isi aminte dezolata si, capatandu-si pentru o clipa luciditate:
“Iarna…iarna nu sunt piersici…si nici tata nu mai e de mult…”
Se lipi cu spatele de usa si se lasa sa alunece pana se ghemui de tot. Glasul incepu sa ii sune mai intai molatec, apoi cu tresariri, doar pentru a interveni in final cu interferente stinse:
“Melc, merc cotobelc/ Scoate coarne bouresti…
Sa…sa…
Mama! Mama, vino repede, n-auzi, mama?! De ce nu vii?.. – lacrimile I se scurgeau pe obrz – hai, mama, uite ce melc frumos. Asa, vino mai aproape sa-I cantam impreuna:
Melc, melc…cotobelc…”
Din timp in timp o ineca tusea si sangele ii alune in firisoare subtiri pe buze. Isi stranse genunchii mai tare si spuse inchizand linistita ochii:
“Mi-era dor de tine, mama…”

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!