poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 12104 .



Avarul de Moliere
proză [ ]
Actul I- Scenele 1- 5.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Clarissa ]

2006-12-05  |     | 



Personaje:

Harpagon: Un zgîrcit fără pereche, tatăl lui Cleante și al Elisei, îndrăgostit de Mariane.
Cleante: Fiul lui Harpagon și iubitul Mariannei.
Elise: Fiica lui Harpagon și iubita lui Valere
Marianne: Iubita lui Cleante, în care este îndrăgostit Harpagon.
Anselme: Tatăl lui Valere și al Mariannei.
Frosine: Mijlocitoare în ale căsătoriei, intrigantă și prefăcută.
Simon: Un cămătar bogat din oraș.
Jaques. Bucătarul și surugiul lui Harpagon.
La Fleche. Valetul lui Cleonte.
Claude: Îngrijitoarea gospodăriei lui Harpagon și fată în casă.
Brindovoine: și La Merlouche: Lacheii lui Harpagon.
Un comisar de poliție.
Un grefier.

Acțiunea piesei se petrece în Paris.

ACTUL I

Scena 1.

Valere, Elise.

Valere: Cum puteți să vă îndoiți de sinceritatea și de cinstea mea, prea frumoasă Elise? De ce-mi tulburați bucuria de a vă ține tovărășie și de a mă destăinui sufletului vostru sincer și curat despre secretul care mă macină zi și noapte? Regretați că m-ați făcut cel mai fericit om de pe pămînt, consimțind la iubirea mea? De ce doriți să vă luați înapoi ceea ce mi-ați făgăduit mai înainte?

Elise: Nu, Valere, nu-mi iau înapoi ce v-am promis. Mă simt însă constrînsă de împrejurări. Știți bine că și eu nutresc aceleași sentimente ca dumneavoastră, sentimente care mă fac pe de o parte foarte fericită și pe de altă parte-mi fac frică. Mi-e teamă de acest noroc Valere, pentru că într-o zi se poate spulbera.

Valere: Ah, de ce să vă fie teamă, prea frumoasă Elise? O mărturisire nu poate aduce nenoroc.

Elise: De mii de ori v-am spus că-mi este teamă de nebunia tatălui meu, de prejudecățile rudelor, de bîrfele orașului. Mi-e teamă chiar și de inima dumneavoastră care de asemenea poate să se răcească, pentru că sînteți un mărbat ca oricare altul, care poate profita de sexul slab. Mai tîrziu poate o să mă uitați și o să mă tratați cu răceala tipică sexului dumneavoastră. Mi-e atît de frică de ideea că poate pentru dumneavoastră totul ar fi doar o joacă, din care, după ce-ați profita de naivitatea mea, m-ați părăsi.

Valere: Oh, sînteți nedreaptă. De ce mă amestecați cu ceilalți bărbați?
Dați-mi prilejul de a vă demonstra aceste sentimente, scumpa mea Elise, vă iubesc atît de mult! Cuvintele nu pot descrie ceea ce simt pentru dumneavoastră, o să vă iubesc pînă la moarte, Elise!

Elise: Ah, Valere, toți bărbații vorbesc la fel, cînd este vorba despre amor. Numai faptele-i fac diferiți.

Valere: Dacă vorbiți despre afacerile amoroase ale bărbaților în necunoștință de cauză sau în cunoștință de cauză vorbiți cît poftiți, dar nu mă amestecați și pe mine în acest subiect. Nu mă judecați înainte de a mă cunoaște. Vă rog să-mi dați posibilitatea de a vă demonstra sentimentele mele. Vă rog să vă convingeți singură de sinceritatea și de seriozitatea jurămintelor mele.

Elise: Oh, Valere, ce simplu este pentru dumneavoastră cuvîntul. Gata, promiteți marea cu sarea și credeți că m- ați cucerit. Totuși, inima mea nu minte și bate pentru dumneavoastră, este înrobită de aceste cuvinte pe care, deși nu doresc să le cred, totuși mă chinuiesc. Vă rog, Valere, nu profitați de sentimentele mele sincere de iubire. Sînteți prima mea dragoste, nu știu ce înseamnă să fii înșelat, să pierzi ceva drag și dacă dumneavoastră m-ați trăda într-o zi după ce-ați profita de mine, aș muri.
Nu doresc să-mi pătez reputația și numele, Valere...

Valere: Elise, scumpă și neprețuită Elise! De ce atîta neliniște și neîncredere?

Elise: Nu mi-ar fi atît de frică, dacă aș fi poate în situația dumneavoastră. Dar, deși mi-e teamă de consecințele acestei iubiri nefericite, tot mă bazez pe caracterul vostru nobil, pe cuvîntul dumneavoastră. Vă rog să nu mă mințiți, pentru că nu mai am nici un pic de liniște. Da, vă mărturisesc cu inima deschisă dumneavoastră și Dumnezeului meu, că vă iubesc, că mereu mă gîndesc la dumneavoastră cu grijă. Mi-e teamă să nu vi se întîmple ceva rău, mă tem pentru viața dumneavoastră, mi-e teamă să nu fiți în primejdie de moarte. Mereu mă obsedează gîndul că într-o zi veți pleca pentru totdeauna și mă veți uita. De cînd mi-ați mărturisit că vreți să întreprindeți o călătorie lungă, pentru a vă căuta familia, nu mai am nici un pic de liniște. M-am bucurat cînd tatăl meu v-a acceptat ca maestru de ceremonii la noi la curte dar, pe de altă parte, cînd mă gîndesc că veți pleca într-o zi de la noi pentru a vă căuta norocul în lumea largă, mi se întunecă privirea. Valere, nu vreau să vă pierd.

Valere: Doresc să vă asigur domnișoară, că această iubire este pe primul loc în viața mea, că toate planurile de viitor se leagă de noi doi. Dumneavoastră ocupați primul loc în viața mea. Pe de altă parte mă doare, că tatăl dumneavoastră v-a educat atît de sever. Mă uimește de la o zi la alta zgîrcenia lui nemăsurată și egoismul său, dar nici eu nu știu cum aș putea să vă alin copilăria nefericită și tinerețea chinuită. Prea scumpă Elise, aș vrea din tot sufletul să vă pot oferi o viață îmbelșugată și fără griji, înconjurată de iubire și gingășie. Știți însă că nu posed nici o avere substanțială, că mă bazez mai mult pe ajutorul simbolic al unor rude mai îndepărtate, care, sper să ne ajute ca să ne croim un drum comun. Am așteptat să mă chemați astăzi aici și atît m-am bucurat, că am venit imediat cînd ați trimis veste prin buna doamnă Claude, ca să vă mărturisesc încă odată iubirea mea și să vă asigur că vă voi fi credincios pe vecie.

Elise: Oh, Valere, vă rog să nu mă părăsiți! Gîndiți-vă la un plan, cum să cîștigați încrederea grobianului meu de tată.

Valere: Da, știți ce greu a fost pînă m-a acceptat ca servitor. M-a cercetat și po o parte și pe alta dar tot l-am, convins. Tot astfel o să-l conving pînă la urmă, să accepte căsătoria noastră. Trebuie să-i studiez punctele slabe, să mă fac cît mai plăcut, ca să-i cîștig încrederea. Din păcate, nu pot să fiu sincer cu el, așa cum sînt cu dumneavoastră pentru că-i cunoașteți metehnele. Nu-i plac decît lingușelile și cred că cea mai buncă metodă, este lingușirea. Dacă o să-l laud mereu, o să-i cîștig mult mai repede încrederea decît dacă aș fi sincer cu el.

Elise: De ce nu încercați să vă bazați și pe ajutorul fratelui meu? Credeți că ne-ar putea trăda?

Valere: Nu știu dacă este o metodă bună pentru că sînt diferiți. Poate că fiul ne-ar putea trăda secretul, ca să obțină de la el un hatîr. Cel mai bine este să încercați să-i povestiți chiar dumneavoastră fratelui dumneavoastră, mai pe ocolite. Întrebați-l dacă vrea să fie de partea noastră și dacă ne poate ajuta. Încercați să-i vorbiți chiar astăzi, mai ales că-l văd îndreptîndu-se spre noi.

Scena 2
Cleante, Elise.

Cleante: Ce mult mă bucur dragă soră, că vă întîlnesc. Nu pot să-mi mai țin gura, trebuie să mă destăinui cuiva. Trebuie să vă mărturisesc un secret ce-mi stă ca un ghimpe pe inimă.

Elise: Vă ascult cu plăcere, frate drag. Ce secret dorești să-mi încredințezi?

Cleante: Oh, aș avea atît de multe de spus, scumpă surioară...pe scurt: M-am îndrăgostit.

Elise: Te-ai îndrăgostit?

Cleante: Da, m-am îndrăgostit. Trebuie de aceea să discutăm despre responsabilitățile dintre părinți și copii, pentru că tata nu va accepta din start această căsătorie. Dar nu voi accepta nici un sfat părintesc, pentru că iubesc atît de pasionat o fată, fără de care nu mai pot trăi. Sînt înamorat pînă peste urechi, dragă soră. Ah, iubirea, acest sentiment bizar care face să-ți curgă atît de repede sîngele prin vine, iar eu pentru această iubire aș fi în stare să-mi sacrific și viața.

Elise: Te-ai logodit deja cu fata?

Cleante: Nu încă, dar am de gînd să o fac cît mai repede cu putință. Te rog, dargă soră să nu mă trădezi!

Elise: Atît de perversă mă crezi?

Cleante: Nu, surioară, dar tu nu știi ce înseamnă să iubești cu adevărat pentru că nu cunoști acest sentiment divin. Acest sentiment te înrobește, este ca un jug dulce la care te supui de bună voie, este ca o tortură pentru care te decizi fără să te gîndești la durerile care urmează. Nu mă judeca!

Elise: Ah, frate scump, nu-mi mai vorbi astfel. Să nu vorbim despre judecată. Ești cel mai minunat tînăr, cel mai inteligent și mai cumpătat din cîți am văzut, niciodată nu m-am îndoit de tine.

Cleante: Oh, Dumnezeule, nu-mi mai vorbi astfel, nu-mi place să mă lauzi. Vreau înțelegere și sinceritate de la tine, atît cer, nimic mai mult.

Elise: Să vorbim atunci despre această dragoste. De cine te-ai îndrăgostit?

Cleante: De o fetiță care s-a mutat de curînd în orașul nostru. Este chiar vecină cu noi. Este atît de frumoasă, încît fiecare bărbat tînăr s-ar îndrăgosti nebunește de ea. Natura nu a creat ceva mai grațios decît mersul ei, decît zîmnbetu-i cristalin, a fost dragoste la prima vedere- O cheamă Marianne și trăiește modest împreună cu mama ei, care-i o fire destul de bolnăvicioasă și care necesită mereu îngrijire din partea bietei copile. E atît de gingașă, încît nu știu unde găsește o fată atît de firavă atîta forță, ca să-și îngrijească mama și să poarte pe umeri și toată gospodăria. E bună, e modestă, e cinstită și curată, ca o sfîntă. Atît de mult aș fi dorit să o fi cunoscut-o surioară.

Elise: Pot să-mi închipui den ceea ce mi-ai povestit că este o fată cu calități deosebite.

Cleante: Am aflat că nu au nici un fel de avere, că abia pot să supraviețuiască sărmanele. O mai ajut și eu cu ce pot , dar știi bine cît este de zgîrcit tatăl nostru. Este atît de tristă această iubire, pentru că și eu sînt sărac, nu pot să-i fac nici măcar un cadou derizoriu de sărbători sau de ziua de naștere.

Elise: Da, frățioare, te înțeleg.

Cleante: Da, draga mea soră, am griji atît de mari pe suflet și mai presus de toate această zgîrcenie nemăsurată a tatălui nostru. Nu pot să înțeleg această obsesie pentru economie la maximum, la post negru permanent, în timp ce el are bani de care nu știe nimeni, ascunși la ciorap. Cu ce ne ajută bogăția lui și numele nobil al acestei case dacă ne înfometează și ne ține ca pe niște servitori? Am datorii la tot felul de cămătari, pentru că sînt major și am și eu nevoie de un ban de buzunar ca să mă îmbrac ca tinerii de rangul meu. Te rog să nu-i povestești ceva, surioară pentru că m-am hotărît să fug cu fata unde-oi vedea cu ochii. O să-mi încerc norocul pe alt meleag, departe de țara asta. Vreau să mă eliberez odată și pentru totdeauna de acest tiran care mi-a mîncat copilăria cu zgîrcenia lui și care a început să-mi mănînce și din cei mai frumoși ani ai tinereții. Poate că voi găsi prilejul de a te ajuta și pe tine, ca să fugi și tu cu noi.

Elise: Da, este adevărat că de la moartea mamei nu am mai avut clipe frumoase, că a strîns mereu cureaua și a dublat numărul posturilor din calendar, de aceea plîng atît de des după biata noastră mamă.

Cleante: Taci, că-i aud vocea. Să mergem în camera ta, să-ți povestesc mai departe și să găsim o cale de a ne uni forțele împotriva acestei nebunii.

Scena 3

Harpagon, La Fleche.

Harpagon: Afară! Marș din casa mea, hoț mîrșav de buzunare. Te fac imediat una cu pămîntul, netrebnicule!

La Fleche: (aparte) Cine dracu o mai fi văzut una ca asta? Acest bătrîn într-o ureche și apucat de streche e poesdat de Sarsailă.

Harpagon: Ce mustăcești tu acolo?

La Fleche: De ce vreți să mă alungați de-acasă?

Harpagon: Îndrăznești să vorbești împotriva mea și să nu te supui? Împielițatule! Întinde-o pînă nu-ți răsucesc gîtul la spate.

La Fleche: Dar ce v-am făcut, pentru numele lui Dumnezeu?

Harpagon: Destul, ia-ți imediat tălpășița.

La Fleche: Fiul dumneavoastră și stăpînul meu mi-a poruncit însă, ca să-l aștept aici.

Harpagon: Am spus să pleci imediat. Poți să-ți aștepți stăpînul în stradă dacă ți-e poftă. Dar să nu te prind că te proptești în fața casei mele, că pun paznicul să te gonească. Nu mai vreau spioni în casa mea, m-am săturat de trădători ca tine, care se uită mereu cu ochii în patru dacă stăpînul lor vrea să ascundă ceva sau să scoată ceva dintr-o ascunzătoare. Nu mai vreau să fiu furat pe la spate.

La Fleche: Cine dracu ar putea să vă fure ceva? Știți foarte bine că încuiați totul cu șapte lacăte de npoți fura nici măcar un ac sau un nasture pentru un palton. N-ați pus mai dăunezi paznici care să vă păzească avutul?

Harpagon: Vreau să încui ceea ce-mi place și să pun cîți paznici poftesc, așa cum îmi vine mie bine de-acasă. Am impresia că tu ești spionul care se uită mereu atunci cind eu mă prefac, că aș ascunde ceva. (Aparte, foarte încet). Doamne, de n-ar bănui ceva despre banii mei. (Tare)
Ascultă golanule, nu cumva și tu ești unul dintre acei nerușinați care răspîndesc prin oraș știrea că aș avea niște bani ascunși?

La Fleche: Aveți bani ascunși?

Harpagon: Nu neisprăvitule, nu vreau să spun asta. (Încet)
Nu trebuie să-mi ies din fire. (Tare) Te întreb dacă tu ai fi atît de nesimțit, încît să-mi pui mie această întrebare legată de bani.

La Fleche: Și cu ce ne ajută dacă aveți bai sau nu? Oricum nu vede nimeni un sfanț de la dumneavoastră.

Harpagon: (Ridică mîna să-l lovească) Vrei să mă judeci, deci? Așteaptă pramatie că-ți arăt eu ție cum se răspunde, lovindu-te peste scăfîrlie. Trebuie să-ți vezi lungul nasului.

La Fleche: Bine, atunci plec.

Harpagon: Așteaptă puțin. Nu cumva ai ascuns ceva prin buzunare?

La Fleche: Ce-aș putea ascunde în buzunarele astea. Credeți că poate cineva să ia ceva de la dumneavoastră?

Harpagon: Vino imediat aici! Arată mîinile.

La Fleche: Uitați-le.

Harpagon: Și celelalte.

La Fleche: Care celelalte?

Harpagon: Celelalte, nu te face că nu te prinzi.

La Fleche: Pe celelalte?

Harpagon: Da, pe celelalte și basta.

La Fleche: Păi numai astea sînt, că n-am decît două.

Harpagon: (Arată spre buzunarele dela pantaloni) Nu cumva ai ascuns ceva în buzunarele alea largi și numai bune de ascunzători?

La Fleche: Uitați-vă singur, ce să vă mai arăt.

Harpagon: Aceste buzunare parcă-s croite pentru furat. O să dau poruncă să se strîmteze buzunarele la astfel de tip de pantaloni. Iar tu să te duci imediat la croitor să-i spui că am dat poruncă să-ți mocșoreze buzunarele.

La Fleche: Ah, dacă aș putea să-ți vin de hac cu ceva, să te văd cum crăpi de ciudă, avar bătrîn.

Harpagon: Hei!

La Fleche: Ce mai aveți cu mine? N-ați văzut?

Harpagon: Ce-ai spus tu acolo despre furtișag?

La Fleche: Spuneam și eu într-o doară. Mă gîndeam dacă v-a fost intradevăr ceva furat sau nu.

Harpagon: Asta vreau și eu să aud. (Bagă mîinile în buzunarele lui La Fleche)

La Fleche: (Aparte) Dracu să-i ia pe toți zgîrciții și pe zgîrcenia lor.

Harpagon: Ce-ai spus?

La Fleche: Ce-am spus?

Harpagon: Ce-ai spus despre zgîcenie și despre zgîrciți.

La Fleche: Spuneam că n-ar fi rău dacă toți zgîrciții s-ar duce dracului cu zgîrcenia lor cu toți.

Harpagon: Și la cine te refereai tu acum?

La Fleche: Mă refeream la zgîrciți și la zgîrcenia lor.

Harpagon: Și cam cine ar fi acești zgîrciți?

La Fleche: Nîște porci de cîini, avizi după bani, care-și mănîncă de sub unghie.

Harpagon: Dar la cine te refereai anume?

La Fleche: Dar ce vă privește?

Harpagon: Mă privește uite-așa, că mă privește.

La Fleche: Poate credeți cumva că mă refeream la dumneavoastră?

Harpagon: Cred ceea ce-mi place și basta. Te somez însă să-mi spui imediat la cine te refereai. Cu cine vorbeai?

La Fleche: Cu pălăria mea vorbeam.

Harpagon: Vezi că s-ar putea să fii pedepsit foarte aspru, golanule.

La Fleche: De ce, pentru că-mi interziceți să-i înjur pe zgîciți?

Harpagon: Nu, vreau să te fac să-ți tacă freanca asta guralivă. Gura am spus.

La Fleche: Dar nu folosesc nume.

Harpagon: N-ai tăcut? Ei, lasă că-ți închid eu pliscul, banditule.

La Fleche: Păi ce-am mai făcut? M-am scărpinat, că mă mănîncă, dacă mă tot gîdilați. Ce, n-am voie nici să mă scarpin?

Harpagon: Taci sau nu?

La Fleche: Da, dacă trebuie trebuie. Uite că tac.

Harpagon: Slavă domnului.

La Fleche: Mai am aici un buzunărel. Nu vreți să-l cercetați și pe acesta?

Harpagon: Hai mai repede, dă-mi înapoi tot ce mi-ai furat, tîlharule.

La Fleche: Ce anume?

Harpagon: Tot ce mi-ai furat.

La Fleche: Nu v-am furat nimic. Ce naiva v-am furat?

Harpagon: Sigur nu?

La Fleche: Sigur.

Harpagon: Atunci, du-te dracului!

La Fleche: Frumoase cuvinte de adio.

Harpagon: Conștiința să te pedepsească.


Scena 4.

Harpagon singur.

Mereu mi-a stat în cale acest fecior de lele. Să nu-l mai văd în fața ochilor. Pagubă-n ciuperci, că tot nu făcea mare brînză pe aici. Brînză bună-n burduf de cîine. Mai ales de cînd am primit această sumă frumușică de bani, trebuie să fiu mult mai prudent decît pînă acum. Vreau să mă bucur în liniște de iubiții mei bănișori, pe care trebuie neapărat să-i plasez undeva. Dar pînă atunci sînt în mare pericol, de aceea trebuie să găsesc un ascunziș sigur în casa asta, dar unde?
Lădițele astea gingașe pline ochi cu bănișori nu sînt niciodată sigure, te trădează pînă și propriile gesturi. Mereu sînd un mijloc de căutare pentru hoți, de aceea nu știu dacă e bine să-i ascund în casă sau poate în grădină.

Scena 5.

Harpagon, Elise, Cleante.

Harpagon (vorbind cu el însuși).

Nu știu dacă am făcut bine, să îngrop cele 30.000 de livre în grădină. Treizeci de mii de livre nu sînt o bagatelă.
(Se uită prevăzătot în jur și-i vede pe Cleonte și pe Elise îndreptîndu-se spre el).
O, Dumnezeule sfînt, m-a luat gura pe dinainte și m-am dat singur de gol. Pasiunea aceasta curată și sinceră pentru bănișori m-a făcut să-mi pierd mințile și să uit de pericolul trădării, m-a făcut să vorbesc mai tare decît de obicei. (tare) Ce vreți?

Cleante. Nimic tăicuțule.

Harpagon: Sînteți demult prin preajmă?

Elise. Nu, abia am sosit.

Harpagon: cu siguranță că ați auzit ceva.

Cleante: Ce anume, tată?

Harpagon: Păi de, ceea ce spuneam.

Elise: Ce anume?

Harpagon: Ceea ce-mi spuneam în sinea mea.

Cleante: Nu.

Harpagon: Ba da.

Elise.: Nu tată, sigur nu.

Harpagon: Tocmai mă gîndeam și spuneam cu voce tare, cît de greu se strînge o sumă frumușică de vreo 30.000 de livre și mă mai gîndeam, cît de plăcut ar fi, să ai acești bani la tine și să te bucuri de nurii lor focoși li lucitori.

Cleante: Noi nu vorbim niciodată tare, de teamă să nu te deranjăm.

Harpagon: Iar acum să nu vă treacă cumva prin scăfîrlie, că aș avea eu aceste 30.000 de livre.

Cleante: Tată, știi bine că noi nu ne amestecăm niciodată în afacerile dumitale.

Harpagon: Ei, asta ar fi foarte drăguț din partea voastră.

Elise: Lucrurile astea ar fi ...

Harpagon: Și totuși, ce bine-ar fi, dacă i-aș avea.

Elise: Păi...

Harpagon: Atunci n-ar mai trebui să mă plîng mereu că ne merge prost și că n-avem bani.

Cleante: Tată, lasă că știi și dumneata că nu este adevărat. Tot orașul vorbește că ești putred de bogat.

Harpagon: Dar de unde să am eu bani? Acestea sînt numai zvonuri nerușinate pe seama oamenilor cinstiți scornite de niște mișei și de niște drstrăbălați care ar trebui să fie trimiși la spînzurătoare.
Elise: Nu puneți la suflet ce spune lumea.

Harpagon: Copii ticălăși, deci și voi vă uniți cu dușmanii mei?

Cleante: Cel care susține că aveți bani este dușmanul vostru de moarte?

Harpagon: Sigur că da! Astfel de bîrfe fără temei pot să aducă pe careva la nebunie în asemenea hal încît să-l fac să-și piardă mințile. Asta l-ar trăda hților care i-ar băga mîna-n gît și l-ar soma să le predea toți banii.

Cleante. Dar tată, credeți că vormeam despre tine?

Harpagon: Da, să-mi spui imediat ce vorbeai despre mine! Tocmai tu care te fudulești prin oraș cu costume cu panglicuțe care costă o avere. Ba colac peste pupăză mai calcă și soră-ta pe urmele tale. Tortul ăsta vestimentar al vostru cu panglicuțe și cingători nu-mi place deloc. S-ar putea cumpăra o vie la țară sau un teren arabil pe care să plantezi porumb. Fiu risipitor, cum știi tu să-ți jefuiești tatăl. Să-mi faceți mie ua ca asta și să-mi furați banii?

Cleante: Tată, ce spui? Cum te furăm noi, mă rog?

Harpagon: Hai nu te ascunde printre degete. De unde iei atîția bani ca să te destrăbălezi prin oraș?

Cleante: Acești bani sînt obținuți din jocuri disperate de noroc la care cîștig. Cu acești bani îmi cumpăr haine, că de la dumneavoastră nu văd nici un sfanț.

Harpagon: Aici faci o mare greșeală. Dacă investești banii în afaceri cu dobîndă, ai mai mult profit decîr costumele astea nerușinate și înzorzonate. Uite cum atîrnă cordelele după tine, de parcă te-ai fi gătit ca pom de iarnă. Pariez că în panglicile astea se ascund cel puțin 20 de pistoli. Acești 20 de pistoli puși cu 18% dobîndă ți-aduc o mulțime de bani venit anual,

Cleante: Exact.

Harpagon: Dar să schimbăm subiectul. (Observă că cei doi fac niște semne ciudate). Eu cred că blestemații ăștia plănuiesc cum să mă prădeze. (Tare). Ce semne vă faceți voi acolo?

Elise: Tată, dorim să-ți vorbim.

Harpagon: Da, și eu voiam să vorbesc ceva cu voi.

Cleante: Dorim să vorbim cu tine despre căsătorie.

Harpagon: Și eu voiam să vorbesc cu voi despre căsătorie.

Else: Ah, tată.

Harpagon: Ce te sperii așa?

Cleante: Dacă tot este vorba despre asta, trebuie să-ți mărturisim că la amîndoi ne este teamă, în primul rînd despre sentimentele noastre.

Harpagon: Puțină răbdare, vă rog. Nu vă neliniștiși, că trece repede și o să vă obișnuiți. Pe scurt, fiule, ai văzut cumva o tînără pe care o cheamă Marianne și care locuiește în apropiere?

Cleante: Da tată.

Harpagon: Și tu?

Elise: Am auzit de ea.

Harpagon: Și cum o găsești, fiule?

Cleante: O găsesc încîntătoare.

Harpgon: Crezi că are o fizionomie plăcută?

Cleante: Da tată, e mîndră și grațioasă.

Harpagon: Þi-ar place de ea și merită să te gîndești mereu la ea?

Cleante: Desigur, tată.

Harpagon: Crezi că ar fi o partidă bună?

Cleante: Cea mai bună partidă din lume, tată-

Harpagon:Dar crezi tu că ar putea fi o femeie de casă?

Cleante: Cu siguranță.

Harpagon: Numai că pe mine mă roade faptul că n-are zestre. Totuși crezi că ar putea face un bărbat fericit și fără zestre?

Cleante: Dragă tată, averea nu este atît de importantă atunci cînd la mijloc există o iubire atît de puternică și de nobilă.

Harpagon: Dă-mi voie fiule să te contrazic. Dacă averea lispsește pe de o parte, trebuie să existe o compensație echitabilă pe de altă parte.

Cleante: Se înțelege de la sine.

Harpagon: Atunci mă bucur că ești de aceași părere cu mine, pentru că această ființă gingașă mi-a cucerit inima și vreau să oiau de nevastă. Deși dacă ar avea și ceva bani asupra ei, n-ar fi rău deloc, dar dacă n-are, n-are.

Cleante: Ce?

Harpagon: Ce te holbezi așa? Cum adică ce? Ce, ce?

Cleante. Spuneați că sînteți hotărît pentru ce?

Harpagon: M-am hotărît să mă-nsor. Ei, da, mă-nsor cu Marianne.

Cleante: Cum, dumneavoastră cu ea? Amețesc, trebuie să plec de aici.

Harpagon: Hai lasă că-ți trece repede. Așa-i tineretul ăsta cînd te recăsătoreși face fițe și dă dovadă de slăbiciune. Lasă că nu te mănîncă o mamă vitregă. Du-te la bucătărie și bea un pic de apă proaspătă.
(Către Elise). Nu-l credeam atît de slab de înger și atît de bolnăvicios. Da, fata mea, m-am hotărît. În ceea ce privește viitorul fratelui tău, am găsit o văduvă nurlie bogată și cu experiență care-o să-i dea educație și o să-l țină din scurt ist pe tine te căsătoresc cu domnul Anselme.

Elise: Cu domnul Anselme?

Harpagon: Da. Acesta este un bărbat de vază al orașului, are bani mulți, este impozant și înțelept și nu numără mai mult de cincizeci și ceva de ani.

Elise (Face o plecăciune): Nu mă voi căsători cu acest domn, dragă tată, chiar dacă o să mă forțați.

Harpagon (Face și el la rîndul lui o plecăciune): Ba o să-l iei cînd spun eu, că eu te-am făcut pe tine și nu tu pe mine.

Elise: Vă rof să mă scuzați, trebuie să plec.

Harpagon: Ohohoho, ba eu te rog pe tine să mă asculți.

Elise: Nu am nimic cu domnul Anselme, ci cu dumneavoastră. Atît vă spun că nu mă voi căsători niciodată cu acest domn.

Harpagon: Și eu spun că da. (Face din nou o reverență). Trebuie să încheiem contractul de căsătorie chiar în astă seară.

Elise: Chiar în această seară?
Acest lucru nu se va întîmpla niciodată. (Face din nou o reverență).

Harpagon: Ba bine că o să se întîmple, fiica mea.

Elise: Nu, niciodată.

Harpagon. Iar eu spun că da.

Elise: Nu mă poți forța tu să fac asta.

Harpagon: Ba o să te forțez cu plăcere să faci acest lucru.

Elise: Atunci nu-mi rămîne decît să mă sinucid.

Harpagon: Nu te vei sinucide pentru că nu vreau eu și ce nu vreau nu dau voue. Aici avem priorități. Ce, crezi că ești de capul tău? Ia uite la ea! N-am auzit pînă acum ca o fiică nerușinată să vorbească astfel cu tatăl ei.

Elise. Dar cine a mai auzit vreoadată, ca un tată să vorbească astfel cu fiica lui?

Harpagon: Asta-i o partidă unică și nu vreau să-mi scape printre degete. Nu există o alegere mai fericită pentru tine.

Elise: Iar eu pariez că numai un țicnit ar putea face o astfel de căsătorie nepotrivită.

Harpagon: Ia te uită cine vine: Valere. Vrei să-l alegem ca arbitru?

Elise: Bine, să-l alegem mediator între noi doi.

Harpagon: Vrei să accepți rațiunea acestui bărbat?

Elise: Da, voi face exact ceea ce va spune el.

Harpagon: Bine.




.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!