Eu sunt un gol mare, ca un fel de cuib de himera, facut din par de peste. Facut dintr-un somn maaaaare, paros, care sta treaz totdeauna si se uita la mine cu ochi mari si ciudati. Asta este. Imi curg pletele pe fata umeda si aproape sta morganul din care m-am nascut. Placenta o s-o manance vrabioii. Iar eu stiu ca sunt fluture de vara care moare ars de felinar. Dar daca e sa mor, caci stiu ca voi muri chiar mai inainte sa-mi dau seama ce culoare au ochii mei, vreau sa mor cu o lumanare in mana, ca un țăran adevarat care-si tine calea cu mandrie si convingere. Iar eu sa pic rezemata de peretele rece al liceului meu, cu o cafea in mana, si ea sa-mi fie lumina si cale si drum, si ea sa-mi tina icnul, ultimul rasuflu de clipire sa-l dau inghitind caimacul. Ca pana la urma asta este, sa bei caimacul, si sa iei din cafea cat poti, pana ajungi la zat. Iar cand ajungi la zat, iti faci o cruce si te duci.