E un animal unic, de cele mai multe ori gri, întotdeauna enorm și uneori negru ori strălucitor în toate culorile curcubeului deodată. Apare brusc în fața tuturor, nimeni nu are scăpare. Nu sperie pe nimeni deși e uriaș și ciudat, încă misterios dar previzibil, cunoscut atât cât să nu ucidă. În mod normal aduce emoții, zâmbete și oftaturi deși lacrimile îi sunt însoțitoare fidele în multe cazuri, niciodată elucidate pe deplin. La fiecare apariție i se aude o muzică venită de nicăieri, un fundal sonor inexplicabil, de parcă ar căra două orchestre în spate sau artiști de succes, pianiști ori dive pop, rockeri și rapsozi populari, soprane ori doar acorduri ale unor instrumente fără trup, sunând ca niște bătăi de aripi de înger sau ca adieri de vânt. Înțelepții îl iubesc, copiii îl neglijează iar pe bătrâni îi strivește; cu pesimiștii râde, din nehotărâți mușcă, pe poeți îi îmbogățește iar pe săraci îi torturează. E văr primar cu Timpul, părinte al Regretului și teoretician al filosofiei. Nemuritor, implacabil, animal cu o mie de fețe, crud, punctual, exact, lipsit de sentimente, cu un singur și etern dușman: prezentul. Nu are nume științific; în sferele înalte este numit "destin" iar popular i se spune "trecut".