poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 176 .



Insidios
proză [ ]
Fragmente naturalist-fantastice

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2021-06-02  |     | 



Până pe la 40 am fost convinsă că sunt eternă. Chiar și moartea prematură a uneia dintre bunici a fost, în urma unui proces de decantare, echivalată cu o întâmplare neverosimilă. Ireală. Neadevărată. Falsă. Atât de întreagă eram, de... neseparată. De inseparabilă. Deci, pentru ce să-mi bat capul cu tâmpenii? Îmi așezam brațele de-a curmezișul. Trupul. Destinul. Imploram să treacă naibii odată ceva! Să treacă! Fie și un trenuleț de plastilină! Inexistentul ăla de timp! Peste mine să! Secundele se lăsau grele, că, plictisită, am început să fac păpuși de statul tău, omule, să le trimit, să priceapă cu toții..., Tu să pricepi! Și nu știe nimeni, poate, cum este să vrei să te vezi dincolo de acest ACUM autarhic,... să nu poți, în ruptul capului să nu poți... Doar să te sufoci. Deci, ERAAAAAM...... Unicele mele riduri – de râs isteric sau de revoltă – se făceau nevăzute ca și cum. Singurele indicii a ceva. Volanul galben se așeza exasperant de la fel, deasupra genunchilor bolnav de identici. Aceleași traiectorii, aceleași clișee, aceleași ticuri. La nesfârșit. Lipsa de dramă. De nuanță. Heavy-rotation-ul de cel mai prost gust! Din asta era făcută veșnicia! Mă plictiseam de moarte cu mine! Apoi, nu se știe cum, am intrat fabulos într-un soi de uitare... Am închis o poartă uriașă. Am deschis o alta, aproape invizibilă. Am așezat. rufe galbene. rufe sclipicioase. rufe. Pe o culme cu vedere la cosmos. Mai mult spre mine. Am memorat conținuturi, mai din convingere, mai nu prea. Până în ziua în care Oglinda, în ingratitudinea ei (cât de proverbială?!), mi-a zgâit propriul chip, propria siluetă... Am întins mâna... 2 degete mai acătării. N-am apucat deloc s-o înjur ca la carte.

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!