poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 382 .



Vladimir
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [moiraa ]

2020-12-26  |     | 



Preotul spitalului intră precaut, dădu binețe și îi binecuvântă pe cei trei pacienți din micul salon cu șase paturi. Vizita noii internați.
- Bună ziua!Dumnezeu să vă aibă în paza lui!spuse cu evlavie, făcând semnul crucii. Privirile i se îndreptară imediat spre al doilea pat din dreapta.
Înalt, firav, dar cu o voce caldă, impunătoare, încrezătoare, având o cruce în mâna dreaptă și o cărțulie sfântă în mâna stângă, înaintă spre bărbatul operat proaspăt și se așeză pe marginea patului liber de lângă el:
- Vreau să stăm puțin de vorbă, dacă nu-i cu supărare. Dacă ai ceva să-mi mărturisești, te rog să o faci, te va ajuta la vindecare. Cum te cheamă și cum ai ajuns aici? vorbi în șoaptă preotul.
Bolnavul, descheiat la pijama, cu toată burta bandajată, își încruntă fruntea și cele două sprâncene groase, negre, făcură șanț în mijlocul ei.
- Vladimir, părinte. Eu am ajuns aici cu salvarea, aproape mort. De alaltăieri am început să vărs sânge și o durere cumplită îmi tăia tot stomacul. Până ce nu m-am trezit după operație nu-mi amintesc mai nimic.
Era o zi mohorâtă, de iarnă, fără strălucire. Luminile din tavan încă nu se aprinseră și, spre seară, atmosfera devenise și mai cenușie. Vladimir întinse mâna la noptieră și scoase o lumânare, o sprijini în pahar și o aprinse. Se mai liniști. Cuvinte simple, ce exprimau trăiri profunde îi reveneau acum cu repeziciune în minte și-l făcură să tresară.
- A lăsat-o nevastă-mea aici cât timp am fost în operație, spuse încrețind fruntea palidă arătând spre lumânare, nu credea că o să scap.
Fusese adus la limita între viață și moarte însoțit de strigătul ascuțit al sirenei salvării, în urgență, și operat imediat, în prima noapte .
- Nu l-am cunoscut pe medicul care m-a operat decât azi dimineață....aș fi vrut să vorbească cu mine , să știu și eu ce am și cât mai trăiesc, dar nu s-a putut.
Lui Vladimir nu i-a facut impresie bună vizita medicală. Doctorul a venit însoțit de un grup de colegi mai tineri și a vorbit încontinuu cu ei. I s-a părut inteligent, sclipitor, dar și plin de el, arogant. Un pic agitat, iritat, dar cu o atitudine profesională, rigidă, superioară, atitudine ce a impus de la început o barieră în conversație, cel mai adesea percepută de pacienți drept dispreț. Fost profesor de litere odată, Vladimir nu a înțeles mai nimic din limbajul lor. Droaia de cuvinte îmbrăcate în complicate noțiuni medicale îi anulau abilitățile de înțelegere. Lângă acest preot simți pentru prima dată o ușurare ce-i era străină înaintea unei spovedanii obișnuite.
- Singurul copil mi-a murit acum trei luni în urma unui accident de mașină ...De atunci am reluat fumatul, mănânc puțin, nu pot dormi și nu-mi găsesc liniștea. Dacă muream nu-mi părea rău ...
I se înroșiră vârful urechilor albe și fruntea i se acoperi de stropi de sudoare.
- Suferința e nedreaptă, părinte....Este oare pentru că am avut îndoieli? Simt uneori că pe Dumnezeu nu-l interesează nenorocirile noastre.
Preotul devenise mai atent, simțind conștiința încărcată a omului din fața lui .
- Dumnezeu pe unii îi indepărtează, pe alții îi cercetează. Dar pe toți îi caută. De unde să știm noi ce e drept și ce nu? Cine suntem noi să judecăm ? La astea te-ai gândit?
- Am trăit degeaba. De ce a permis Domnul ca fiul meu să-și piardă viața atât de devreme? Cum voi putea eu vreodată să mă împac cu asta? Trebuie să cred că sunt atât de iubit încât Creatorul m-a lăsat la bătrânețe singur?
- Trăim într-o realitate în care domină viața. Ori viața este un dar ce nu este destinat oricui. Nu trăim singuri, păcatele noastre sau neascultarea celorlalți au un preț și se revarsă asupra tuturor. Voința liberă trebuie să aibă la bază iubirea. Vederea răului, faptul că suntem victime ale lui, ne stârnește dorința de al stârpi. Secretul este să nu ni-l însușim și de a nu-l exercita asupra altora, indiferent cât trebuie să ducem.
Sprijinit în perne, cu trupul subțire și încheieturile mâinilor vinete de la atatea înțepături de ac, Vladimir asculta preotul cu o expresie concentrată, absorbind cuvintele. De atâția ani se confesa părintelui din sat, dar dialogul cu acesta era scurt, simplu, departe de gândurile ce-l frământau deseori. În salon se făcu liniște absolută .
- Deseori nu cad de acord asupra a ceea ce fac. Băiatul a plecat de acasă furios, după o ceartă cu mine și cu maică-sa; o luase pe drumuri greșite și nu suporta părerea noastră. Eu sunt mai curios din fire ...Părinte, curiozitatea nu e văzută ca o nesupunere? Lui Dumnezeu nu-i place neascultarea, și nenorocirea se abate asupra noastră...
- Firea omului nu o poți schimba, iar Dumnezeu permite de multe ori desfășurarea răului în întregime pentru ca noi, oamenii, să luăm cunoștință pe de-a-ntregul de el, să vedem unde greșim și ce putem face corect pentru a-l evita.
-Câteodată e prea mult, nu mai pot suporta....Vladimir aplecă capul ca în fața unei icoane și lacrimi fierbinți îi inundară obrajii supți.
Preotul îi puse mana cu crucea pe cap și spuse o rugăciune.
-Ai nevoie de un duhovnic ....eu te aștept când dorești, la micuța capelă de la parter. Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc. Nu uita, indiferent de ce ni se întamplă, indiferent prin ce ne e scris să trecem, Dumnezeu este generos, este iubire, el ne dă viață, el ne întărește și ne dă curaj. El este în noi, dacă vrem să îl căutăm , îl vom descoperi .
Preotul se închină,se răsuci, își luă rămas bun de la toți și dispăru. Lumânarea se consumase deja când lumina neonului se așternu peste trupurile suferinde. Era timpul vizitei de seară.( Balcan Anișoara – 06.01.2019)

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!