Încerc să scriu, dar toate ideile mi s-au risipit. Nu ar fi prima dată. Partea bună e că aici sunt doar eu și pot scrie orice. Orice porcărie pe care o gândesc, o scriu! Așa pot să devin un scriitor apreciat și elogiat în reviste multiple care se întrec în anonimat. Identific care revistă e anonimă și dau fuga să trimit un articol pe care îl citesc doar obsedații; dar stai că un scriitor nu poate fi dezbrăcat de secrete. Atunci n-ar mai fi scriitor, ci doar un nimeni care știe să scrie. Un scriitor trebuie să aibă o poveste. Eu am uitat-o pe a mea. Mi s-a părut prea banală, așa că m-am hotărât s-o uit și să-mi inventez o poveste care să fie a mea. Cred că sunt prea plictisit s-o inventez, așa că m-am hotărât s-o împrumut. Da, întotdeauna mi s-a părut că povestea altuia e mai frumoasă, mai misterioasă. A mea e prea seacă, fără niciun fel de farmec. O serbădătură trăită simplu sau o poveste în care persistă un ecou ciudat ca cel al unui hol de spital. Hmm, pe hol nu-i decât o cutie de extinctor goală. Nu că ar fi nevoie de vreun extinctor, că doar nu ar avea ce să ardă, pe aici e un frig de-ți cade părul. Descriu și eu ce văd. Stai! Cred că ar trebui să povestesc de ce cutia este goală!?! Da, da, pare mai interesantă decât povestea mea. Poate cineva a furat extinctorul? Poate că extinctorul a demisionat si a mers să se facă scriitor, să povestească experiența sa în țara cutiilor fără extinctor și așa să-și crească șansele unui Nobel! M-am hotărât! Scriu povestea extinctorului.
Extinctorul, unde mă-sa e când ai nevoie de el? Ori pleacă teleleu, ori dacă-l găsești e gol, consumat și bun de aruncat. Aceasta este minunea funcționalistă, după ce folosești obiectul, după ce obiectul rămâne fără poveste îl arunci în colț, la femeile grase.
Dar cutia? Cutia goală n-are poveste - o lăsăm acolo, în colțul din spatele ușii, până când se supără și se hotărăște să meargă la consiliere, să-și spună istoria banală a vandalizărilor prin care a trecut și marea tragedie a lipsei de extinctor. A înnebunit cutia, a înnebunit extinctorul? Nu, cutia și extinctorul sunt la fel, doar că s-au molipsit de la ecoul ciudat al holului. Trebuie să mă interesez să văd ce fac extinctoarele din alte instituții. Spre exemplu, cu siguranță un extinctor de la minister nu poate locui într-o cutie, pentru că ar implica relații nepotrivite. Nu știu ce ecou au ăștia la minister, dar cu siguranță nici acolo lucrurile nu stau prea bine pentru extinctoare. Am auzit, mi-a spus o cunoștință, că la minister aștia nu mai au extinctoare, că au sisteme contra incendiilor. S-au modernizat cu toată integrarea asta. Cine zice că modernizarea este un lucru bun? Ah, știu cine, progresișitii, ăia care consideră că într-o cutie de extinctor trebuie să locuiască un sistem anti-incediu, adică un furtun imens conectat la te miri ce țeavă dubioasă care nici nu știi de unde vine, nici ce are în ea, se spune că este eficientă în stingerea incendiilor sociale și că la o perioadă regulată curg anumite substanțe halucinogene care provoacă agitație în masă. Ãștia spun că aceste gaze provoacă candidatura zarzavaturilor. Campanie mare printre legume. Eu doar mă gândesc la ardeiul iute și parcă îmi vine să beau o gură de apă. E bine de știut funcționalitatea conductei și anume că ea stinge doar anumite tipuri de incendii, spre exemplu, dacă la minister ar fi vreun foc, pompierii sunt aceia care sunt chemați să-l stingă. Povestea conductei se lasă știută doar de mobilierul ministerului. Mobilierul acela care se ocupă de standarde, norme și metodologii. Uff, dar să nu intrăm într-o altă poveste.
Situația extinctorului este certă, a fost disponibilizat și tot ce a putut face a fost să se reorienteze profesional. Probabil că d-asta a plecat din cutia de pe holul spitalului, părăsind-o. Mă întreb ce slujbă și-ar putea găsi extinctorul cu jumătate din jumătatea timpului rămas?