poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1765 .



Svart engel
proză [ Ştiinţifico-Fantastică ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Catalin-Florian ]

2012-02-16  |     | 



În momentul în care veți citi aceste rânduri, existența mea pe Pământ nu va fi decât o simplă amintire. Acest document electronic este singura moștenire pe care o las, singura dovadă că un anume Lucas Traum a respirat aerul infect al acestei planete. Poate vi se va părea jenant că nu am nimic valoros pe care să îl las în urmă, dar acest lucru este din cauza faptului că am trăit o viață austeră, neinteresantă, plină de deziluzii și lipsuri. Nu încerc să dau vina pe nimeni pentru traiul meu mizer, ba mai mult, vreau să îmi cer scuze față de fratele meu Robert, soția sa Angela și nu în ultimul rând față de mama mea. Îmi pare rău că v-am făcut să suferiți, știu că mi-ați vrut doar binele. Îl rog pe cel ce descoperă această mărturie a mea să o distribuie și poate în acest mod câteva vieți nevinovate vor fi salvate. Nu faceți greșelile mele. Suferința tipic umană și înalta tehnologie fac o pereche bună în drumul spre pierzanie, un drum înțesat cu orori pe care nici cea mai bolnavă minte nu le poate concepe. Nu cădeți pradă celor mai frumoase vise pentru că nici nu vă veți da seama când acestea vor deveni cele mai urâte coșmaruri. Eu sunt Lucas Traum, un fost visător, și aceasta este mărturia mea.
Totul a început în urmă cu trei luni, în timp ce mergeam cu metroul spre casă. Da, eu nu îmi permit un vehicul personal. Meseria de proiectant de holograme nu este nici bine plătită și nici distractivă. Sincer, nu știu ce a fost în capul meu când am ales această cale. În fine, călătoream cu metroul meditând a zece mia oară la sensul vieții mele. Începi să te îndoiești de scopul vieții tale când ai 27 de ani, niciun prieten, nicio iubită și puțini bani. Iar când fericirea altora începe să te doară și prostiile de reclame cu oameni zâmbitori te fac să te simți cel mai deprimat om din lume, te gândești serios să mai continui acest banc prost numit viață. Însă, în timp ce aceste gânduri îmi survolau mintea, îi aud pe cei doi tineri care stăteau în spatele meu discutând despre cyberdream. Cyberdream este noua senzație din cel de-al treilea deceniu al secolului XXI, în materie de drog electronic. Te duci într-un local special unde oameni binevoitori îți dau un somnifer puternic, apoi îți pun niște ventuze pe cap care îți garantează cele mai frumoase, profunde și realiste vise pe care le vei avea vreodată. Toată lumea consumă cyberdream. Tineri, bătrâni, politicieni, prostituate, toți dau din banii lor pentru senzația supremă. Costurile sunt mici. Chiar și cel mai sărac om își poate perimte un moment de visare. Și în fond, cum să condamni pe cineva pentru acest lucru? Trăim într-o lume în care muncim ca niște sclavi și suntem constant supuși unui nivel insuportabil de stress. Cyberdream este singura alternativă la relaxare, la fericire, artificială ce-i drept. Acești tineri nu aveau nicio jenă în a-și exprima bucuria pe care le-a adus-o acest drog. Elogierile lor m-au făcut să mă gândesc pentru o fracțiune de secundă : „ce-ar fi dacă aș încerca și eu”. Am alungat acest gând rapid din minte. Tata murise după o supradoză de antidepresive puternice. Ideea ca eu să mă apuc de un alt tip de antidepresive ar distruge-o pe mama.
Am ajuns acasă, unde computerul meu mă întâmpină cu vocea rece electronică:
-Bună ziua domnule Traum! Aveți două mail-uri.
Plictisit îi spun să le citească
-Primul mail este de la Angela Traum. Conținutul acestuia este: „ dragă Lucas, îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat ultima oară. Te rog să vii în acest weekend la noi. Fratele tău a chemat-o pe mama ta pentru o cină în familie. Te rog, încă o dată să mă ierți și să vii pe la noi. Ne-am bucura foarte mult să te vedem. Cu drag Angela.”
Angela, iubirea mea. Blestem ziua în care ne-am împrietenit, colegi de facultate fiind amândoi. Dar mai tare blestem ziua în care te-am prezentat fratelui meu. Cine știa că acel moment fatidic îmi va distruge viața. Cine ar fi crezut că te voi iubi 7 ani continuu, chiar dacă devenisei parte din familia mea. Îți pare rău pentru ce s-a întâmplat ultima oară? Și mie. Poate nu trebuia să beau atât whisky. Poate nu trebuia să încerc să te sărut și să îți spun că te iubesc. Dar așa am simțit atunci. Nici nu tu nu trebuia să îmi spui că mă urăști. M-ai umplut de durere. Nu vreau să vin la tine și să te văd sărutându-te cu fratele meu mai mare și plin de succes. Dar, dacă nu vin, mama se va supăra și probabil îmi va face o vizită neașteptată pentru a-și exprima nemulțumirile. Nu vreau asta.
-Al doilea mail este de la Paradise Dreaming. Conținutul acestuia este: „ te-ai săturat de viața ta aglomerată și lipsită de plăcere? Te așteptăm la noi! Îți vom oferi cel mai bun cyberdream care există la un preț minim. Ia o pauză! Meriți asta!”
Ale naibii mail-uri publicitare! M-am săturat să mai primesc prostii din acestea. Însă aș merita o pauză. Și simt că după această reuniune de familie voi avea nevoie de o pauză prelungită.

*****
Am plecat sâmbătă la fratele meu. Eram stressat și irascibil. Nu îmi doream să fac asta dar era necesar. M-a întâmpinat călduros, cu tradiționala îmbrățișare.
-Lucas! Ce bine îmi pare să te văd.
Am spus și eu că mă bucur să îl văd, deși era o minciună. M-a condus în sufragerie, unde mama și Angela mă așteptau. Mama m-a îmbrățișat puternic și mi-a spus că mă iubește. Angela s-a mulțumit să mă salute sec de la distanță. Mama m-a întrebat despre muncă, despre viața mea, despre tot felul de prostioare. Am răspuns, fals, că toate-s bune și frumoase. Sunt cel mai fericit om de pe Pământ și lucrurile merg cum nu se poate mai bine. Ce minciuni sfruntate!
Ne-am așezat la masă. Robert și mama vorbeau despre animale de casă și mâncăruri. Angela se uita rece la mine. Mă deranja atitudinea ei.
-Și când o să te vedem cu o prietenă, Lucas?
Întrebarea mamei m-a luat total prin surpindere. De ce a simțit nevoia să întrebe asta? De ce?!
-Mamă, sunt sigur că fetele roiesc în jurul lui Lucas. Are doar nevoie de timp să o aleagă pe cea potrivită.
Da, Robert. Toate fetele roiesc în jurul meu. Toate vor un tip lugubru și falit care își petrece majoritatea timpului în fața computerului proiectând holograme stupide, care vor rula în centre comerciale făcând reclamă la pastă de dinți și alte nimicuri.
-A venit vremea să găsească și el pe cineva. La 27 de ani trebuie să te gândești serios să întemeiezi o familie. Trebuie să găsești o personă cu care să împarți și bune și rele. Uită-te la tine și Angela. Ce cuplu frumos! Lucas, mi-aș dori din tot sufletul să găsești o fată ca Angela.
Mă scuz spunând că trebuie să merg la baie. Nu mai puteam suporta ce mi se întâmplă. Îmi dau cu apă pe față și ies din baie, moment în care dau de Angela.
-Lucas, îmi pare rău...
-Scutește-mă. Nu mă mai urăști acum? Sau te-ai gândit că ar fi o idee minunată să o aduci pe mama să mă umilească în halul ăsta?
-Nu fi absurd. Am vrut doar să te vedem...
-Atunci uită-te bine la mine. Îți place cum arăt? Îți place halul în care sunt? Și asta doar din cauza ta, Angela. Pentru că te iubesc. Te-am iubit întotdeauna. Tu în schimb te-ai aruncat în brațele fratelui meu, deși știai că m-ar distruge asta.
-Lucas, înțelege...Îl iubesc pe fratele tău. Și pe tine te iubesc, dar ca pe un prieten. Sau cel puțin asta te consideram până data trecută când...
-Când ce? Cînd ți-am spus că te iubesc? Că aș face totul pentru tine?
-M-ai speriat, Lucas. Nu am vrut să îți spun că te urăsc. Însă, înțelege...Era ziua fratelui tău și era multă lume în jur. Am avut noroc că nu ne-a văzut nimeni. Eu și fratele tău ne iubim foarte mult. Ba chiar, încercăm să avem un copil... Te rog, nu distruge asta...Sunt sigură că vei găsi o fată care să te iubească și pe care să o iubești. Te rog, Lucas, înțelege-mă...Vreau doar să trăiesc fericită alături de Robert...Și vreau ca tu să îmi fi prieten și nimic mai mult....
-Dacă asta vrei...atunci adio!
Am plecat spre casă spunându-le celorlalți că am fost sunat de la locul de muncă pentru o problemă urgentă. Încă o minciună, însă nu mai conta. Fratele meu și mama erau nedumeriți, Angela era cu ochii în lacrimi. Eu mă simțeam groaznic, de parcă mi-ar fi căzut cerul în cap. În metrou m-am gândit că n-am nimic de pierdut dacă încerc cyberdream. Aveam într-adevăr nevoie de o pauză. Paradise Dreaming era oricum aproape de mine. Ideea ca eu să mă apuc de un alt tip de antidepresive ar distruge-o pe mama, doar dacă ar afla. Însă nu va afla. Va fi micul meu secret.
Intru în Paradise Dreaming și o făptură mică și blondă se oferă să mă ajute. Îi spun timid că e prima oară când sunt într-un astfel de loc. Îmi spune procedeul și apoi îmi cere cardul de credit. Mă conduce apoi într-o cameră mică unde exista un pat și un aparat asemănător unui vechi televizor din care porneau două cabluri la capătul cărora se aflau două ventuze. Mă întreabă ce mediu în care să se petreacă acțiunea visului meu doresc. Îi spun că habar nu am, iar ea îmi înșiră o sută de peisaje idilice unde să îmi trăiesc visul. Aleg un câmp plin cu flori la sfârșit de vară, în apus. Ea apasă câteva butoane ale dispozitivului similar cu televizorul și îmi dă o pastilă albastră, care era un somnifer puternic. Îmi pune apoi ventuzele pe tâmple și îmi spune să mă gândesc la ceva frumos după care pleacă. După un minut mă simțeam foarte obosit și am închis ochii pentru o secundă. După ce i-am deschis, am văzut câmpul cu flori pe care îl alesesem. Era vast, plin cu maci, cicoare și spice de grâu. M-a uimit faptul că totul părea atât de real. Puteam să simt florile și simțeam căldura soarelui care apunea. Era uimitor. Deodată aud o voce care mă cheamă. Mă întorc și era chiar Angela. Ea era lucrul frumos la care mă gândisem înainte de a adormi. Purta o rochie albă, vaporoasă, părul castaniu i se revărsa peste umeri, ochii ei verzi îmi zâmbeau într-un mod în care nu o făcuseră niciodată în realitate. S-a apropiat de mine, m-a luat de mână și mi-a șoptit:
-Te iubesc, Lucas. Sunt a ta pentru totdeauna.
Am făcut apoi dragoste. Pasional, în câmpul cu flori mângâiați de briza suavă a vântului și de apusul soarelui. A fost divin. După aceea, m-am trezit. Trecuse doar o oră în realitate. În vis a părut o eternitate. Făptura blondă era lângă mine și mi-a spus că mă mai așteaptă dacă mi-a plăcut.
Ajuns acasă, eram plin de sentimente contradictorii. Eram fericit fiindcă trăisem o experiență de neuitat, fie ea și ireală, cu Angela, dar mă simțeam și rușinat. Faptul că eu trăiam fantezii cu soția fratelui meu mă făcea să mă simt murdar, mă făcea să mă simt un trădător. M-am gândit toată noaptea la ce făcusem. Mi-am reamintit ceea ce îmi spusesem. Acesta era micul meu secret și nimeni nu va ști de el. Cyberdream era șansa mea de a fi fericit. Era perfecțiunea...Era visul meu devenit realitate. A doua zi m-am întors la acel loc. După o perioadă de tristețe îndelungată, simțeam în sfârșit bucuria. M-am pierdut printre vise și nici nu mi-am dat seama când au trecut două luni.

*****
Am realizat acest lucru când m-am uitat întâmplător pe calendarul digital din apartamentul lui Jezebel. Jezebel era noua mea prietenă, singurul prieten pe care l-am avut după o foarte lungă perioadă de timp. Ne-am cunoscut întâmplător la Paradise Dreaming și amândoi am simțit o atracție fizică unul față de celălalt. Ne întâlneam săptămânal, la mine sau la ea. Făceam sex. Mecanic, lipsit de pasiune. Ne satisfăceam doar necesitățile fizice. Nu era niciun pic de pasiune între noi. Nu o iubeam și ea nu mă iubea. Îmi povestea de fiecare dată de un anume Christian, marea ei dragoste, fostul ei iubit din liceu, care i-a frânt inima și care acum este un om de afaceri de succes. În cyberdream, ea și el erau încă împreună, fericiți. Într-un fel, povestea ei tristă semăna cu a mea. Poate că și asta m-a atras la ea. Știam totul despre Christian, dar despre Jezebel nu știam mai nimic. Nu știam câți ani are, cu ce se ocupă, nici măcar nu îi știam numele adevărat. Jezebel era după spusele ei „noul meu nume neoficial”. Numele ei vechi, adevărat îi aducea prea mult aminte de viața ei tragică și de relația cu Christian.
Trecuseră două luni de la acea sâmbătă fatidică în care îmi începusem noua viață. Eram zi de zi la Paradise Dreaming și îmi trăiam fantezia artificială. Ignoram mail-urile primite de la familie spunându-le că sunt foarte ocupat și nu pot să-i văd. În sfârșit eram fericit. Atunci au început să apară problemele.
Eram în cyberdream cu Angela pe o plajă pustie. Glumeam și ne îmbrățișam când deodată am simțit o ușoară răceală. Am simțit că ne urmărește cineva și când m-am întors, undeva în depărtare am zărit o siluetă neagră, ciudată. Semăna cu un...Înger. Dar nu unul cu aripioare albe și coroniță. Un înger grotesc, venit din Iad. L-am privit un minut după care a dispărut. M-am gândit că e vreo eroare a programului și nu am acordat o importanță deosebită. Mare greșeală. Poate dacă reacționam altfel, situația era alta acum. Ziua următoare eram din nou în cyberdream. Selectasem mediul japonez. Stăteam cu Angela sub un cireș în timp ce peste noi cădeau petale din florile acestuia. Pe lângă noi trecea un mic râuleț și eram înconjurați de mici bonzai. Undeva mai departe se vedea o pagodă, iar Angela era îmbrăcată într-un kimono roșu. Deodată, cerul senin s-a întunecat, vântul a început să bată puternic și am simțit o durere puternică de cap. Am căzut la picioarele Angelei și când mi-am ridicat privirea am rămas îngrozit. În locul minunatei mele iubite se afla acel înger. Îl vedeam perfect. Avea mâini scheletice, aripi negre asemănătoare liliecilor și purta o robă neagră. Avea o glugă pe cap care mă împiedica să-i văd fața. M-a prins de gât, m-a ridicat și mi-a spus cu o voce guturală, înspăimântătoare:
-Trădător! Mincinos! Desfrânat! Am să-ți arăt ce înseamnă suferința!
M-a aruncat cu putere. Mediul meu idilic se transformase într-un câmp acoperit cu cenușă. Îngerul s-a apropiat de mine și mi-a spus:
-Þi-ai mințit mama. Þi-ai trădat fratele poftind la soția lui. Ești un nimic. Vei suferi etern!
M-am trezit transpirat, tremurând. I-am spus blondei ce am pățit, iar ea speriată mi-a spus că e doar vina mea și să nu mai trec niciodată pe acolo, pentru că sperii clieții. Nu am înțeles reacția ei. În acea seară am cheamt-o pe Jezebel. Mă gândeam că ea mă poate lămuri.
-Se numește fenomenul „Svart engel”.
-Fenomenul cum?
-Svart engel. Îngerul negru. A fost descoperit de un cercetător norvegian, Tom Morke parcă îl chema, utilizator de cyberdream. El considera că acel înger negru reprezintă proiecția realității în visul artificial. După o perioadă lungă de utilizat cyberdream, creierul tău are probleme în a separa realitatea de vis. El încearcă să lupte contra acestei suprimări a realității și generează această proiecție. Bineînțeles, unii au contestat teoria. Ei spuneau că e doar o boală psihică. Fanaticii religioși au spus că e vorba despre Îngerul Diavolului venit să ia în Infern sufletele desfrânaților.
Niciuna din explicațiile lui Jezebel nu mă prea încânta.
-Jezebel, tu ai trecut prin așa ceva?
-Nu. Însă am auzit cazuri. Poate trebuie să faci o pauză. E recomandat să faci o pauză de o săptămână la fiecare lună de utilizare a cyberdreamului. Tu utilizezi de două luni și n-ai făcut nicio pauză.
Poate că avea dreptate. Poate că visul devenise într-adevăr realitatea mea și creierul meu încerca să mă avertizeze. Trebuia să iau o pauză de la pauza mea prelungită de realitate.
*****
O săptămână n-am pus piciorul în niciun cyberteatru (locul în care se furniza cyberdreamul). A fost cea mai grea săptămână din viața mea. Nu puteam să dorm, nu aveam poftă de mâncare, mă durea capul îngrozitor și eram deprimat constant. Cyberdreamul nu era 100% sigur, cum îți spuneau în reclamă. Era la fel de periculos ca orice alt drog. Vocea îngerului îmi suna tot timpul în cap, încât uneori credeam că este în aceeași încăpere cu mine.
După ce a trecut săptămâna, m-am dus la un alt cyberteatru. Același rezultat. Câteva minute idilice cu Angela, după care îngerul prelua controlul visului. Timp de 2 săptămâni am schimbat cyberteatru după cyberteatru. Nicio îmbunătățire. Coșmarurile mi se diversificaseră. Îngerul îmi umbla prin minte și mă punea să retrăiesc cele mai rele amintiri. Moartea tatei, căsătoria Angelei, la toate eram simplu spectator. Eram asemeni unei fantome, nimeni nu mă vedea sau auzea, însă eu eram acolo, plin de durere, auzind vocea înfiorătoare a îngerului.
Am început să mă documentez despre acest fenomen. Ipoteza unei erori tehnice a programului fusese eliminată. Din cercetările pe care le-am făcut pe Internet, am văzut că doar 5% dintre utilizatorii de cyberdream au experimentat acest fenomen. Unii au ajuns în sanatorii, însă majoritatea s-au sinucis. Inclusiv celebrul Tom Morke. Deținătorii de cyberteatre au scăpat basma curată, afirmând cu dovezi „științifice” îndoielnice că oamenii care au trecut prin așa ceva aveau probleme psihice și că produsul lor e total sigur. Nici nu le-a fost prea greu să scape fără să fie trași la răspundere întrucât în spatele acestei afaceri se aflau o mulțime de oameni influenți. Dacă s-ar fi aflat că cyberdreamul poate cauza un asemenea lucru ar fi devenit faliți.
Știam că trebuie să mă opresc, dar nu puteam. După fiecare coșmar îmi spuneam că mă voi lăsa, dar mă întorceam de fiecare dată, ca și cum aș fi fost tras de o forță invizibilă. La muncă, am găsit pe birou o scrisoare în care mi se spunea să îmi iau un concediu de 2 săptămâni, fiindcă sunt stressat și acest lucru îmi afectează activitatea. Nu mă mai puteam concentra asupra muncii mele. Această scrisoare era modul lor elegant de a mă anunța să îmi găsesc un alt serviciu. Știam că voi fi concediat după acest repaus.
Nu mai aveam nici cu cine să vorbesc. „Minunata” Jezebel auzise că iubitul ei Christian este grav bolnav și a fost internat. Plângea de fiecare dată când încercam să vorbesc cu ea și se ruga să se însănătoșească. Problemele mele nu o interesau câtuși de puțin. I-am trimis un mail Angelei în care i-am spus că vreau să ne întâlnim și să vorbim. Mi-a răspuns că este plecată într-o croazieră cu fratele meu pentru aniversarea a 7 ani de căsnicie. Urma să revină în 3 săptămâni. Nu cred că mai am atâta timp.
*****
Ieri m-am trezit în patul meu cu îngerul negru lângă mine. Și-a dat jos gluga și am văzut chipul Angelei. În mână avea o sabie pe care a încercat să o înfigă în mine. M-am ferit în ultima clipă. Ușa camerei dispăruse și mi-am dat seama că nu am unde să fug. Îngerul a strigat:
-Moartea îți este pedeapsa, mincinosule!
Am văzut fereastra deschisă și m-am aruncat. M-am trezit apoi într-un cyberteatru. Se pare că nu mai pot să fac diferența dintre vis și realitate. Totul a părut atât de real. De asemenea, am observat că dacă mori în cyberdream te trezești imediat. E bine de știut. Toată ziua de ieri am auzit vocea guturală a îngerului repetând acea propoziție la nesfârșit.
Azi dimineață îngerul era din nou lângă patul meu. În genunchi lângă el era tata. Ochii îi sângerau. Mi-a întins cuțitul său cu mâner de fildeș, cel pe care mi-l lăsase moștenire după moartea prematură de acum un deceniu. Apoi mi-a spus:
-Știi ce trebuie să faci.
Am leșinat. M-am trezit și nu mai era nimeni lângă mine. M-am gândit apoi să scriu acest jurnal pentru că știu că îl va găsi cineva la un moment dat. Vor vedea atunci suferința mea. Nu știu dacă în acest moment sunt în vis sau în realitate. În momentele în care scriu aceste rânduri finale îngerul stă și mă privește. Nu mai suport! Am scos cuțitul tatei de la păstrare. Mă voi sinucide. Dacă este un vis, mă voi trezi și acest jurnal nu va fi existat niciodată. Dacă nu, măcar voi scăpa odată pentru totdeauna de acest coșmar, iar lumea va afla adevărul despre flagelul numit cyberdream. Iartă-mă, mamă! Te-am dezamăgit. Iartă-mă, Robert! Știu că nu mi-ai vrut răul niciodată. Angela, iubirea mea! Iartă-mă! Te voi iubi întotdeauna...

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!