Au fost primiți cu multă prietenie și, după salutul creștin, potrivit datinei, s-au îmbrățișat călduros și s-au sărutat pe obraji. Eugen nu știa ce să creadă. De câțiva ani nu-l mai văzuse pe tatăl sau atât de prietenos cu cineva!
Mai apoi întâlnirile se succedau în nota obișnuită. Sosirea timpurie a verii le-a prilejuit câteva plimbări prin parcuri. Bucuria Alinei. Era fericită când se plimba pe alei și când Eugen închiria o barcă pentru o oră în Cișmigiu ori la Herăstrău. Îl observa cum vâslește, cum trage cu putere la rame, fără să se observe vreun fel de încordare ori oboseală, dar mereu cu zâmbetul acela enigmatic, pe care nu-l putea interpreta uneori. Ea își lăsa copilărește o mână să alunece pe undele ușoare ale apei și încerca să-si privească chipul în oglinda lacului. Se îmbujora pe dată când descoperea privirea atentă a băiatului asupra ei. Își verifica poziția, își aranja decolteul bluzei și trăgea cât putea de fustă ca să-i acopere picioarele până sub genunchi și numai după aceea îndrăznea să-si ridice privirea către el. Îl redescoperea sobru, cu privire detașată, aproape rece, aruncată peste lac, de parcă nu-l surprinsese mai înainte zâmbind atât de atrăgător. Înghițea în sec și se întreba în gând: "oare mi-a văzut picioarele? Nu am tras fusta suficient ori bluza mi-a dezgolit sânii și l-a deranjat?! Nu-i plac fetele ușuratice, asta este clar, dar ce? Eu arăt ca ele...?"
Seara, fără să treacă de ora nouă, Eugen avea grijă să o conducă acasă, chiar dacă ea mai protesta uneori.
- Dar este devreme, de ce trebuie sa intru în casă, neapărat?
- Pentru că este târziu. Este ziua mai lungă, dar noaptea este mai scurtă! Mai ai de învățat și trebuie să te odihnești. Eu mai am cale lungă până ajung acasă și mâine merg la serviciu. Nu pot face lucrări de calitate dacă sunt obosit și nu sunt bine plătit, ori risc să-mi pierd locul de muncă.
- Bine, bine, hai, nu te supăra! Am glumit, încheia Alina discuția și se grăbea să-l sărute pe obraz ca să primească fericită și ea un sărut tot pe obraz.
- Și când voi fi majoră, tot așa mă vei săruta?
Întrebarea a căzut pe neașteptate și, în acel moment, Eugen nu a știut ce să răspundă. A mormăit ceva, înciudat că nu-și găsește cuvintele potrivite:
- Să vină ziua aceea și vom vedea noi...
Și a venit și aceea zi mult așteptată de Alina din mai multe motive. A venit exact între două probe ale examenului de bacalaureat. Împreună cu Lucica au stabilit ca o vor sărbători în prima sâmbătă de după examene.
- Dar, ai grijă ce faci la examen! Să nu plângi de ziua ta, că amarul acela nu-l pot înghiți și nici ție nu o sa-ti fie bine..., a zis mama privind-o cu grijă și dragoste fără de margini.

Eugen venea seara după fiecare examen, doar pentru zece minute, s-o întrebe cum a fost, ce subiecte a avut și cum s-a descurcat. Nu zăbovea de teamă să nu o tulbure și nu uita să–i amintească, de fiecare dată, că abia așteaptă ziua când va deveni majoră, dar că, pentru asta trebuie să dea tot ce poate ca examenul de maturitate să fie o reușită.
Alina alerga în casă, își lua cărțile, le răsfoia în grabă de la o copertă la alta și le arunca înciudată pentru ca, după câteva minute, să le ridice cu grijă și să înceapă a citi și a face adnotări pe un caiet dedicat pregătirii examenelor. Reușea să se concentreze repede, să lase de o parte evenimentele de orice fel, întâlnirile, vorbele, zâmbetele, iluziile. Hotărârea ei era mai puternică decât orice și trebuia să dovedească tuturor că poate să-și realizeze visul...
Eliberată de grija bacalaureatului și mulțumită de felul în care se prezentase, dar cu gândul la alte examene pe care le gândea, Alina se pregătea de sărbătoare. Mai întâi a luat toate încăperile la rând să facă, într-o anumită ordine, curățenie generală; a bătut covoare și pături, a aerisit toate hainele, a spălat geamurile, a spălat rufe și le-a călcat, a șters praful de prin toate ungherele și de pe mobilă și a avut timp să-și facă prăjitura preferată.
Mama ei se ocupa de bucătărie, după ce venea de la serviciu, mulțumită de ajutorul fetei și nu de puține ori i se umezeau ochii privindu-și copila cât de bine se descurca în gospodărie și cât de hărnicuță este.
Sâmbătă după amiază, exact la ora anunțată, a sunat Eugen la ușă. Curat îmbrăcat, cu nelipsitu-i zâmbet de zile mari, a strigat din pragul ușii: LA MULÞI ANI!

Luată prin surprindere s-a repezit direct în brațele lui, cum nu o făcuse niciodată, gata-gata să-l trântească, oferindu-se a fi îmbrățișată și sărutată. Puțin zăpăcit de avântul ei, Eugen a scăpat buchetul de garoafe proaspete din mână și abia a făcut față năvalei, fără să scape sticla de șampanie din mâna cealaltă. A îmbrățișat-o cu o plăcere pe care nu a reușit să o ascundă, a strâns-o în brațe mai puternic ca niciodată și a sărutat-o apăsat pe amândoi obrajii. Imediat, după o scurtă privire, sesizând dezamăgirea afișată pe chipul ei îmbujorat, a sărutat-o pe gură tocmai când ea o deschidea să spună ceva! Surprinsă de gestul băiatului, Alina se lăsă în voia simțămintelor și, luându-i capul între palme, îl sărută la randu-i, atât cât se pricepu, fără nicio rânduială, pe obraji, pe nas, pe gură, pe frunte astfel încât Eugen, nu știu pe moment cum să reacționeze.
La vederea acestei scene, Lucica s-a retras încetișor spre bucătărie zâmbind și frecându-și palmele mulțumită, după care si-a șters ochii cu colțurile șorțului, pe care nu apucase să-l dezbrace, ridicându-si apoi privirea a rugă câtre cer și iconița agățată pe un perete și rostind în sinea sa "Mulțumesc Doamne, Dumnezeule mare! Ai grijă de ei, Maică, Născătoare de Dumnezeu!". Si nu s-a întors până nu a fost convinsă că spiritele s-au liniștit...
Timpul a zburat pe nesimțite așa încât, după ce au savurat porția de tort, Eugen s-a retras urându-i succes la învățat pentru că șirul emoțiilor încă nu s-a terminat. Urma admiterea la facultate și nu se punea problema relaxării…

Alina visa de mult timp să ajungă profesoară și se pregătea cu seriozitate pentru admitere. Trebuia să intre cu bursă. Mama ei nu avea posibilitate în alte condiții să o întrețină, cu toate promisiunile ei că va face economii. Între timp apăruseră și se discuta mult despre primele știri privind privatizarea învățământului. Se înfricoșau amândouă cu gândul la taxele ce trebuiau plătite anual. Avea și un plan de rezervă. Dacă nu reușește, să se înscrie la o școală postliceală de asistente medicale și apoi, cu puțină șansă și ambiție, să facă și facultatea...
Se întâlnea mai des cu Eugen. Aveau permisiunea mamei și, mai în glumă ori mai în serios, permisiunea lui să întârzie după ora nouă seara. Începuse să-i placă si să dorească îmbrățișările lui, destul de rare de altfel, iar sărutul de întâlnire și de rămas bun erau așteptate cu o nerăbdare greu de imaginat. Inventa tot felul de jocuri copilărești care să-i prilejuiască a-i fura câte un sărut în plus și se amuza teribil când el, fără să intuiască despre ce era vorba (!), se lăsa prins în frumusețea jocului și chiar se ambiționa să greșească, situație în care ea câștiga câteva săruturi în plus.
În ziua stabilită pentru afișarea rezultatelor la admitere, Eugen insista să o însoțească pe Alina la facultate.
Văzându-se printre cei admiși, cotropită de emoții, Alina își citea cu voce tare numele, prenumele repetând într-una pentru a se asigura că despre ea este vorba până când, Eugen o scutură de braț ca pentru a o scoate din transă, apoi după ce o sărută îndelung, plecară spre casă, îmbrățișați.

Lucica era în tura de noapte și Alina l-a rugat, dacă se poate, să cumpere ceva de băut.
- Am o pofta teribilă să mă îmbăt, Eugen!
- Facă-se voia ta, meriți și tu după atâtea emoții și efortul depus. În plus, ești majoră, nu?
A cumpărat de la alimentară doua sticle de vin "Grasă de Cotnari" și două de apă minerală, sărățele, alune decojite și două pachețele de stixuri din care știa că-i plac Alinei.
Pentru că mama lucra toată noaptea, Alina l-a rugat să stea cu ea "până târziu, târziu, târziu... cât poți tu de târziu, chiar și până dimineața"! Uimit, Eugen a privit-o atent și a întrebat-o foarte serios:
- Ești sigură? Chiar vrei să rămân cu tine toată noaptea? Vrei să dormim împreună?
- Da, vreau sa rămâi cu mine, Eugen! Dacă este posibil, aș dori să rămâi toată viața...
...Eugen a desfăcut o sticlă de vin și a turnat în pahare. Au ciocnit în timp ce rosteau simultan "pentru noi, pentru fericire" și au izbucnit în râs când au realizat că amândoi au gândit și s-au exprimat în același fel. Alina a băut tot conținutul cu ochii închiși și a întins mâna cu paharul să-i mai pună. Convins că glumește, Eugen l-a umplut și până să pună sticla jos, Alina l-a sorbit grăbită, tot cu ochii închiși, aproape înecându-se.
- Alina, draga mea, nu se bea în felul acesta! Ce-i cu tine?
- Nu am băut niciodată, dar vreau să mă amețesc un pic. Suntem împreună și sunt fericită!
După încă două fraze, Alinei deja parcă i se învârtea tavanul deasupra capului. Eugen a rugat-o să nu mai bea, dar să mănânce ceva. Drept răspuns, ea s-a ridicat de pe scaun, s-a așezat pe genunchii lui, l-a înlănțuit cu brațele și l-a sărutat cum credea ea că este mai dulce. Eugen i-a răspuns cu plăcere și, ridicând-o elegant, a început să o conducă ușor, în ritmul unui dans lent ce-l fredona în gând. Fetei i-a plăcut, dar după câteva piruete nostime a simțit că se învârte încăperea cu ea și s-a lăsat moale în brațele lui.

Eugen a înțeles imediat ce se întâmplă. A luat-o în brațe ca pe un copil și a dus-o în dormitor. A așezat-o cu multă grijă pe pat. Prinzându-l de mână, ea l-a rugat în șoaptă să-i pună și perna, să scoată o pătură subțire și să rămână cu ea, să nu plece. Cu gesturi atente, pline de tandrețe, Eugen a învelit-o după ce i-a desfăcut nasturii de la bluză și s-a întins lângă ea, îmbrățișând-o. S-au sărutat lung și ea, ghemuită toată la pieptul lui, cu ochii închiși, șoptea ceva de genul "te iubesc", din ce în ce mai rar, până a adormit.
După ce s-a convins că respiră regulat în somn profund, Eugen a sărutat-o pe buze ca într-o suflare ușoară de vânt, și-a plimbat cu plăcere și curiozitate mâinile pe sânii desfăcuți din strânsoare și pe coapsele sinuoase și lungi, pe care le-a dorit de multe ori să le atingă în intimitate. Ar fi dorit s-o strângă puternic în brațe, dar s-a temut să n-o trezească. A privit-o lung, cu mult dor și, parcă atras ca de magnet, i-a mângâiat timid pulpele plinuțe, bine formate, cu dorință crescândă. Se înfiora la fiecare atingere și se abținea cu greu să nu o sărute cu patimă și să se topească în trupul ei atât de fraged și curat. Hotărât, s-a ridicat cu grijă și s-a îndepărtat ușor. A privit-o din nou, preț de câteva secunde lungi, s-a răsucit încet și a plecat la bucătărie.
A rămas un timp pe gânduri. Și-a pus vin în pahar și l-a sorbit rar, cu înghițituri mici. Imaginea Alinei, întinsă în pat, cu pieptu-i frumos ridicându-se în ritmul respirației și cu trupu-i întins și acoperit de mâna lui cu pătura, nu i se dezlipea de retina ochilor. A oftat adânc, s-a ridicat și a trecut încet, ca o umbră, în dormitor. A stins luminile. A lăsat aprinsă doar o lampă de veghe pe care a descoperit-o pe o noptieră și s-a întins încetișor lângă fată, încercând să adoarmă...