Nu-mi dau seama cât de mult mi-au plăcut sau nu ședințele. Dar, de câte ori îmi amintesc ori mă întâlnesc cu un anumit domn, gândul îmi fuge cu viteza luminii la tovarășul acesta, Grigore, care ne convoca cândva la asemenea activități ce deveniseră atât de obsedante și nesuferite... Când nu era ședință de partid, era ședință de lucru. Dacă nu era din asta, era ședință de instructaj pe nu știu ce linie și, uite așa, nea Grigore al meu o ținea din ședință în ședință până se termina ziua de lucru...Ba, mai avea obiceiul naiba ca la finalul zilei să ne pomenim cu el pentru o "minută", adică o ședință operativă ca să punem la punct detaliile pentru ziua următoare. Detalii de muncă. De planificarea și organizarea muncii, bineînțeles...
Adevărat că, destul de rar, la plecare, după ce părăseam bucuroși sediul instituției, ne lovea în moalele capului cu expresia:"băi tovarăși, vă convoc acușica la o operativă, că e în drum, aproape, colea...". Să înghețăm și alta nu! Puteai zice ceva?! Era șef pe linie de serviciu și era și secretar de organizație de bază...Pe urmă ne-am obișnuit, că ședința "din drum" era la o cârciumioară cu cei mai gustoși mici din urbea de provincie și cel mai delicios mujdei de usturoi...Atâta doar că, până goleam și câte o sticlă de bere, nea Grigore al nostru (aici nu-i mai ziceam "Toașu" Grigore!) ne ținea un curs de etică și echitate comunistă mai dihai ca la conferința de partid. Treceam si peste asta pentru că, la final, el rezolva nota de plată...
Da, era cumsecade "toașu" Grigore, că stia că nu prea avem noi bani de cheltuială, iar el avea un salariu mai bunicel, de activist, deh !
Am trecut revoluția cu bine și, nu de prea mult timp,
într-o cârciumioară la șosea, se plângea un tinerel, membru activ într-unul din partidele astea apărute ca ciupercile după ploaie, de președintele de la ei care le impunea să i se adreseze cu DOMNULE lider de partid! Din una în alta, am aflat că acest "domn lider" cu așa pretenții, se numește...Grigore! În plus, am înțeles că acest „domn lider”, pe care-l cheamă chiar Grigore, este și investitor principal la societatea în care lucrează tinerelul nemulțumit de pretenția omenească și chiar statutară a liderului de partid...
Din vorbă în vorbă, mi-a spus că societatea va da faliment...Pentru ca domnul lider este preocupat de ședințe de analiză, de lucru, de bilanț, de deschidere de cont, de închidere de sezon, de protocol, de organizare a manifestărilor dedicate zilei femeii ori a patronului, de partid cu aripa tânără, de partid în vederea fuziunii, de birou sau delegație permanentă și... de toate alea, că se întind aste ședințe până pe la miezul nopții și a doua zi se încep de la ZERO, pe motiv că secretara nu a înregistrat toate discuțiile și nu se mai știa ce s-a hotărât și ce termene s-au fixat. Într-un moment de respiro, domnul Grigore a reușit să le explice că nu-i este teamă de faliment pentru că-l declarase deja și se înscrie, la o adică și la momentul oportun, în alt partid unde are șanse să fie înscris pe liste pentru un fotoliu de deputat...
A ținut o ședință de dare în primire a situației concretizată în bilanț, după care a convocat altă ședință de...racolare a noi membri pentru partidul în care intrase doar de o săptămână, chiar dacă mai figura în evidențele organizației de partid al cărei lider era încă. A fost aplaudat la scenă deschisă în momentul în care a dat citire promisiunilor certe și de mare valoare strategică pe care urma să le pronunțe detaliat într-o ședință, a doua zi, lărgita, cu participarea sponsorilor oficiali și neoficiali....
Ei bine, în scurt timp, a ajuns deputat domnul Grigore și se spune că e tare respectat în noul partid și în circumscripția electorală în care a fost votat cu mare bucurie, după o masă largă și lungă de vreo două-trei ore cu iahnie de fasole, bere și mici, la care cetățenii prezenți în număr mare strigau când „bogdaproste, domnule Grigore!”, când „La mai mare, domnule deputat!”.
L-am întâlnit zilele trecute, după ce coborâse cu greu dintr-o limuzină neagră...
Aproape că nu l-am recunoscut. Era pus la patru ace, cu încă un ac la cravată și însoțit de o gorilă ce-i căra geanta diplomat. Destul de amabil când m-a bătut pe umeri și m-a întrebat cum merge planul, s-a supărat pe dată când am adus vorba de ședințele din Parlament și l-am întrebat cum se descurcă. Surprins, mi-am cerut scuze la prima privire dură a „gorilei” ce purta geanta diplomat și, în timp ce examinam cu coada ochiului mușchii dilatați și amenințători ai acesteia, mi-am permis o mică intervenție cu jumătate de gură:
- Dar, domnule deputat, cu respect, apreciez eficiența lucrărilor în plen, dar parcă se cam lungesc și se bate
apa-n piuă...Dumneavoastră, de ce sunteți nemulțumit?
- Păi, cum de ce, domnule? Alea sunt ședințe?! Pentru o amărâtă de definiție la laptele de vacă te ține în discuții peste patru ore și pentru legea calului două zile? Păi cu ce e vaca mai prejos decat calul, domnule?! Vezi că nu știi? Le-am demonstrat eu. Știi ce experiență de partid am eu și cât de operativ lucram pe vremuri!
-Da, domnule deputat, cum să nu-mi amintesc!? Nimeni nu vă poate uita, domnule deputat...Dar, cu integrarea asta atât de lungită după aderare, in condițiile crizei globale, ce se adoptă, ca plan de măsuri, domnule deputat? am îndrăznit eu să întreb după ce am observat atitudinea pacifistă a „gorilei” ce strângea cu putere mapa diplomat.
- Aderare?! Europa?! Integrare?! a strigat domnul deputat Grigore din adâncul rărunchilor. Păi, cum și când, măi băiețică, că au fost atâtea ședințe pentru obținerea privilegiilor si fixarea pensiilor că nu am avut timp disponibil și pentru legile integrării...Bați câmpii cu prostiile astea, zău așa! Da’ce, mă? Vrei să pierdem sporurile alea care ne țin în viață? Þie ți-ar conveni?
După întrebarea asta ce mi-a adresat-o direct, domnul deputat Grigore s-a oprit brusc, și-a umflat obrajii roșii de efort ori de prea multă slană cu palincă și m-a pironit cu o privire ascuțită și amenințătoare.
- Mie, nici atât, Doamne ferește, am îngăimat eu trăgând cu coada ochiului la „gorila” ce mi se păruse că face doi pași spre mine. Totuși, când vor fi discutate măsurile anticriză, domnule deputat?, am prins eu curaj după ce ”gorila” nu m-a mai băgat în seamă.
- Apăi, nu-i bai, băi băiete! Le începem după vacanța parlamentară și dacă nu le terminăm până după criză, le continuam apoi, că-i timp berechet....Până la sfârșitul mandatului le dăm gata și pe astea. Altfel, ce vrei domnule, sa rămânem șomeri ? a încheiat domnul deputat Grigore plin de importanță și de sănătate, fluturându-și brațul cu un gest elegant menit să înlăture o strângere de mănă tovărășească așa cum obișnuiam după ședințele de demult...
Da, asta era grija ce-l frământa pe domnul Grigore zi și noapte, de nu mai încăpea pe portiera limuzinei negre.
Grija zilei de mâine!
Regret că nu am putut, din motive umanitare și de teama „gorilei” însoțitoare, să-i stric ziua aceea. Trebuia să-i povestesc despre Legea lustrației. Că trebuie să existe și să funcționeze. Că a fost musai, cândva, de la dom' președinte Băsescu. Că de aia a fost musai și un CNSAS cu un Dinescu revoluționar la cârmă. Chiar dacă nea Grigore nu ar fi un subiect interesant pentru lege, că doar nu a fost el mai grozav decât Cristi Rădulescu ori Mona Muscă, bunăoară!
Nea Grigore a fost și a rămas un om cumsecade și cu o funcție prea mică în partidul acela condamnat de istoria Comisiei Tismăneanu...Adevărat că a fost comandată de președintele mai sus amintit dar, orice
s-ar spune, tot istorie rămâne...