te-am iubit mereu in gand, te-am iubit mereu plangand
pentru ca tu nu mai veneai, si inima imi tot frangeai
zilele le numaram, viata eu imi blestemam si la tine ma rugam
ma rugam pe intuneric, ma rugam ca un bezmetic
si zilele tot treceau, saptamanile plecau si anii ma napadeau.
dar tu n-ai mai aparut, pesemne Soarta asa a vrut
ca noi doi sa stam departe, unul de altu sa n-avem parte;
lacrimile-s mari si grele si m-am saturat de ele.
decat sa stau si sa bocesc, in lume plec sa te gasesc
iar atunci cand ne vom gasi, noi doi ne vom iubi,
asa cum ne-am iubit odata, inainte de aceasta Soarta.